Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Bonjour, Fericire!

day-icon 10 July 2017

 

Cuvântul fericire este folosit de toată lumea, în toate domeniile: mâncarea bună ne face fericiți, muzica la fel, chiar și legile vorbesc despre fericire. Pentru majoritatea oamenilor însă este un vis, o dorință. Dar ce știm cu adevărat despre fericire? Pe ce se bazează ea? Studii recente, opere literare și de artă ne oferă perspective noi despre starea de fericire.

 

Până la studii însă m-aș opri la vorbele unor copii: ”Fericire este când mă murdăresc cu noroi și mama nu mă ceartă”, ”Sunt fericit când mă joc cu prietenii cât vreau” ,  ”Fericirea este atunci când primesc o rochiță nouă”. A fost foarte simplu să aflu ce este fericirea în 15 minute de la 24 de puști, care mi-au prezentat multe fațete ale fericirii. Copiii sunt maeștrii fericirii. Cu adulții însă treburile stau diferit…

 

De cele mai multe ori conștientizăm fericirea de-abia după ce ne-a părăsit. Unii psihologi susțin că fericirea este o artă, și chiar o ”Știință”, că fericirea se învață. În general adulții susțin că a fi fericit înseamnă a fi sănătos, iubit și a avea o situație economică bună. Cercetătorii din domeniul fericirii spun că dacă îți acorzi un mic răgaz, dacă privești în jurul tău cu încredere, curios, fără patimă, vei găsi multe argumente pentru a fi fericit.

 

Un amic spunea ”Sunt fericit când mănânc și când beau o  bere rece. Când sunt în societate, consider că e obligatoriu să par fericit, când vine mama e obligatoriu să mă vadă fericit; cochetez cu fericirea chiar și la birou. Sunt fericit și când nu sunt fericit, de altfel, nu sunt fericit doar când nu vreau să fiu”. Deși pare o glumă,  amicul meu ”adevăr grăiește”. După mine fericirea este exact așa cum suntem și noi: puternici – fragili, inocenți – vinovați.

 

Fericirea există! Dacă ea există în memoria noastră, atunci înseamnă că am fost cândva fericiți. Studiile de ”psihologie pozitivă” din SUA, neuroștiințele, biochimia arată că fericirea poate fi văzută și chiar măsurată. Mai mult decât atât, s-a descoperit că zona cortexului prefrontal stânga ar fi responsabilă cu fericirea și că aceasta are legătură directă cu imaginația noastră.

 

Și totuși ce este fericirea?

 

Acum că vorbim de fericire, îmi fac niște calcule și realizez cât de des am fost și sunt fericită. Mi-aduc aminte fericirea de pe chipul meu și al surorii mele când primeam cadouri, sau când o vedeam pe bunica venind la noi. Sunt fericită când gătesc și nu rar îmi simt licărind luminițele din ochi când fac ceea ce-mi place. Sunt fericită când dăruiesc, când mă întâlnesc cu prietenii, cu verișorii, dar mai ales când mă joc cu copiii și când îmi fac timp pentru viața mea spirituală. Fericirea este o bogăție Suntem nefericiți atunci când căutăm să fim așa, când vedem doar lipsurile și necazurile.

 

poate cel mai important lucru ar fi să înțelegem că fericirea este ciclică, așa cum sunt zilele și nopțile. Se spune că sentimentele care acompaniază în mod normal mintea sunt liniștea și fericirea. Emoțiile noastre sunt atât de puternice încât ne pot vindeca sau îmbolnăvi trupul și sufletul. Așadar, ține de noi să fim fericiți sau nefericiți. Fericirea este o succesiune de momente scurte mai degrabă decât momente mari, excepționale.

 

Fericirea, ca și iubirea, este pictată, descrisă în romane, analizată, cercetată de oamenii de știință, prezentă în proverbe și zicători, în învățături: ”A dat fericirea peste mine”, ”Banii n-aduc fericirea!”. Un studiu realizat de IRES în 2016 arată că mai mult de 8 din 10 români susțin că ar prefera să fie săraci, dar fericiții. Pentru a fi fericiți, sănătatea contează în primul rând. Pentru cei mai mulți dintre români, banii sunt pe ultimul loc. Pentru 98% dintre participanții la studiu, “fericirea înseamnă să ai relații bune cu ceilalți”. Cu toate acestea, tot studiile arată că lipsa banilor aduce cu sine nefericire. Fericirea materială este una care nu prea e de lepădat.

 

Și dacă vorbim despre familie și fericire, psihologii spun ”Părinți fericiți, copii fericiți!”. Așadar, așa cum spuneam într-un articol precedent, relațiile dintre copii și părinți sunt poate cele mai importante elemente în dezvoltarea copilului. O familie are nevoie de iubire, de o situație materială bună și stabilă, de bună înțelegere, de reguli și principii, de emoții pozitive și fericirea nu-i va ocoli.

 

Am întâlnit de-a lungul anilor multe persoane care m-au adus cu gândul la concluziile lui David Lykken (profesor la Universitatea din Minnesota), care susține că fericirea este o predispoziție genetică, nu că ar exista o singură genă a fericirii, dar că unele persoane sunt mai predispuse la a fi surâzătoare și fericite, altele nu. Dar cum tot studiile arată că fericirea se învață, mă gândesc serios cum ar arăta o ”Academie a fericirii”? Dar să nu facem din fericire o obsesie, mai bine să trăim pur și simplu, și cu siguranță vom avea nenumărate ocazii să-i spunem ”Bonjur Fericire!”.