Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Carne la garnita cu muraturi. Musai afumata

Scris de Despre Alcool
day-icon 13 July 2018

Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Cristinei Ioniță.

 

 

Pe Cristina o știți mulți de pe www.dietaketogenica.ro, site-ul ei unde convertește rețete tradiționale în varianta lor keto, fără carbohidrați. Sau poate ați mâncat prăjituri keto (fără zahăr, fără carbs) făcute de mâna ei, ori poate chiar ați slăbit urmându-i planurile alimentare și sfaturile. E masterand în nutriție și, în week-end-uri, trainer de nutriție pentru o școală privată de profil. Deține un câine din rasa buldog francez, Costel, pe care îl umple de like-uri tot Facebook-ul. I-ar plăcea să vadă fiecare țară din lume, măcar pentru câteva zile, dar așteaptă să se inventeze teleportarea, pentru că nu se vede stând în avion 15 ore, pentru cele mai exotice colțuri de lume. E atât de activă și de agitată încât s-ar apuca probabil să facă curățenie pe-acolo ori să servească pasagerii cu cafele. Iubește enorm ceapa și usturoiul, crude, dar i se face rău de la ele aproape de fiecare dată. Îi place enorm să răspundă la întrebările celor din jur, motiv pentru care nu lasă să treacă o zi fără să citească un studiu sau articol nou legat de nutriție. A fost odată destul de pufoasă, iar acum e ultrasuperfit, de aici pasiunea și preocuparea pentru acest domeniu. Și o relație strânsă cu mâncarea, dar una reciproc avantajoasă, în care fiecare parte o respectă pe cealaltă. Despre care am descusut-o:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

 

Deși îmi place maxim să gătesc și fac chestii chiar laborioase și gustoase, îmi plouă în gură când cineva îmi zice de salată orientală. Și de salată beouf. Cu vită, nu cu pui, că să îi fac în ciudă mamei, care fierbe cantități impresionante de pui și “doar puțini cartofi, Cris, ca să papi și tu”. Și nu pot să nu remarc un tipar: deși nu mai mănânc cartofi de ceva ani decât ocazional, venerez cartofii prăjiți ai bunicii Steluța. Nu vreau să jignesc pe cineva, dar ea face sigur cei mai buni cartofi prăjiți din lume. Doar soră-mea se mai apropie de această performanță.

 

Dar cea mai proastă?

 

Nu aș spune “proastă”, e greu să zici despre o mâncare că ar fi proastă… Ah, ba nu, e ușor: prima mea ciorbă. Am făcut-o într-o oală de 2 litri, era o ciorbă de pui și am pus peste ea 500 grame fussili. Au ieșit paste cu aromă de ciorbă. Cred că a fost și ultima dată când am pus în ciorbă carbohidrați din ăștia de se umflă. Aveam 20 de ani, dacă tu crezi că asta mă scuză.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

 

Îmi plac mult supele cremă. Mi se pare că sunt bune pentru suflet, că îl încălzesc și îl alină. Și ciorbă de burtă, din motive de usturoi și oțet. Ca fel principal… vorbim de prezent, da? Îmi place tot ce e cu carne tocată. Musacaua, vinetele umplute. Mi se pare mie că, tocând carnea, îi poți da niște arome demențiale până în ultimul aminoacid. O să mă urăști, dar nu îmi prea plac dulciurile. Mai mănânc eu pe fond nervos câte o tâmpenie, dar nu e o poftă. Însă cred că îmi plac mult ciocolată de casă a mamei și albă-ca-zăpada cu lămâie. Pe care oricum le-am adaptat ca rețete și pentru a corespunde stilului meu de viață.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

 

Sigur salată orientală, nu mai știu exact când, acum niște ani. Un castron din ăla în care frămânți gogosi, din vreo 1.5 kg de cartofi și multe ouă și măsline. Și oțet, cred că s-a înțeles că îmi place oțetul.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

 

Nu țin minunat la alcool, căci beau ocazional de maxim 2 ani, hai 3. Și, când ne întindem la vorba prin oraș, mi se mai întâmplă să îmi trec limita. Ultima data, am aflat a doua zi, de la o prietenă, că îmi propusese un model drăguț de business și am părut chiar interesată. Eu îmi amintesc doar că mi s-a făcut puțin răuț și am mers ca o lady spre baie.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

 

Rău. Adică e sigur ceva în interiorul meu, o altă ființă, care e malefică și iese la suprafață când intervine foamea. M-am certat de multe ori cu cei din jur, pentru că nu îmi înțelegeau nervii de foame. Acum s-au obișnuit, mă închid undeva și îmi aruncă o halcă de carne, se mobilizează lumea în jur să fie de mâncare pentru nebună. Noroc că mănânc rar, de cele mai multe ori doar 2 mese, uneori și o dată pe zi. A, uite, ultima oară a fost acum câteva zile, m-am dus la soră-mea, am deschis frigiderul și nesăbuita nu făcuse comandă la supermarket, așa că am luat un taxi și am mers la altă prietenă și i-am mâncat tot cașcavalul din frigider și o cutie de pate de gâscă. Cu lingura din cutie, gol. 

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

 

Aș fi sigur o tufă de fasole verde, pentru că are capacitatea asta de transformare și de evoluție, de la păstaie proaspătă, crocănțică și delicioasă alături de usturoi, la bob de fasole care și el poate fi gătit în feluri minunate. Hai să te enervez iarăși, nu îmi plac fructele. Doar vreo 3, însă nu sunt leșinată. Aș fi, cred, o zmeurică, e delicată și parfumată.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

 

Ar trebui să fie ceva versatil. Nu că mă plictisesc repede de mâncare, dar am mâncat o dată doar ouă o săptămână și era să le urăsc, ceea ce e aproape imposibil, întrucât ador ouăle. Probabil, o să zic generic salate, că le poți schimba ingredientele (dacă mă lași tu) și sunt și în ton cu meseria mea. Că prea mi-am expus slăbiciunile. Ah, nu, știu: carne la garniță cu murături. Musai afumată.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

 

Am reciclat un pui de fermă care fusese copt la cuptor și l-am făcut cu ciuperci și gorgonzola. Nu am habar ce o să mănânc la următoarea masă, îmi place mult să decid în față rafturilor din supermarket, să combin mental ingrediente și să le pun în coș. E posibil să mă răzgândesc, oricum, când le scot din sacoșă acasă. 

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

 

Aripioare de pui crocante, evident! Și de regulă orice e sărat și condimentat. Îmi plac cărnițele lipicioase mult. Și carnea la garniță, am zis?

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

 

Nu e nicio bunică și nici mama, îmi pare rău pentru ele, eventual mamei să nu îi dăm interviul, că o să plângă. (Mamă, te iubesc, dar am mai avut discuții pe tema asta). Și culmea, nici eu nu sunt bucătarul meu preferat, dar îmi place Jamie Oliver și evident, îmi place oricine îl imită. Și nu știu dacă e musai despre combinațiile lui, cât despre felul ăla pasional cu care vorbește el despre mâncare la TV. Mă regăsesc în asta. 

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește?

 

Vanilie. Și ciocolată în care pun esență de vanilie. Cafea, neagră și amară. Va trebui să răspund migdale, dar îmi place să le condimentez. Unt, tone de unt, îmi place să îmi tai o felie de unt, să pun sare de Himalaya grunjoasă pe ea, și să o mănânc așa. Porc. A ales cineva pește? 

 

Mozarella sau parmezan?

 

Parmezan, pentru că are gust. Nu înțeleg brânza fără gust.

 

Rucola sau spanac?

 

Spanac, ca să îl trag în unt și să îi pun o tonă de usturoi. Nu știu, crezi că am exagerat cu utilizarea cuvântului “usturoi”?

 

Pizza sau paste?

 

Nu vreau să par arogantă, dar niciuna. Mănânc din când în când, însă nu mă pasionează, din fericire pentru formatul meu care, când pun pe mine câteva kilograme, capătă un fund uriaș. Să zic pizza, dar exclusiv aia gustată cu blat integral, busuioc și brânză de capră. E singura pizza pe care mi-aș comanda-o vreodată.

 

Sos de roșii sau sos de smântână?

 

În ce context? Nu am voie să le pun împreună, ca la ardeii umpluți? Dacă nu am voie, aleg smântâna și îi adaug eu doi căței de usturoi.

 

Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure?

 

Usturoi la cărniță și ceapă verde cu brânză de oi. Busuioc, cred că îl asociez cu statul la bunica, la țară, avea mereu în grădină. Vișine… E un răspuns mai corect, căci în tagmă fructelor de pădure nu intră chiar așa multe cum avem noi senzația. De exemplu căpșunele, care sunt unele din fructele pe care le consum, nu sunt fructe de pădure. Ceea ce nu e cinstit. 

 

Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

 

De ce mă pui în situații din astea? O să merg cu bunica. Nu mai face ea acum mare lucru, dar cartofii ăia prăjiți… Wow! Uber, dom’le, că sunt bătută în cap și nu dau de carnet o dată pentru totdeauna! Facebook, îmi cam prind urechile în Instagram, să știi. Deși pare interesant și umblă vorba prin târg că e mai șmecher. Nu. Pot să răspund NU la întrebarea despre cele două foste rivale? Sau zic, vag, Mihaela Rădulescu.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

 

Fă lucrurile așa cum te fac ele fericită, nu pentru a le face altora pe plac. Și îmbrățișează un copac din când în când, are o forță incredibilă de a ne face mai zen.