,,Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu.

Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă.

În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare.

Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Cristinei Ioniță.

Pe Cristina o știți mulți de pe www.dietaketogenica.ro, site-ul ei unde convertește rețete tradiționale în varianta lor keto, fără carbohidrați.

Sau poate ați mâncat prăjituri keto (fără zahăr, fără carbs) făcute de mâna ei, ori poate chiar ați slăbit urmându-i planurile alimentare și sfaturile. E masterand în nutriție și, în week-end-uri, trainer de nutriție pentru o școală privată de profil.

Deține un câine din rasa buldog francez, Costel, pe care îl umple de like-uri tot Facebook-ul.

I-ar plăcea să vadă fiecare țară din lume, măcar pentru câteva zile, dar așteaptă să se inventeze teleportarea, pentru că nu se vede stând în avion 15 ore, pentru cele mai exotice colțuri de lume.

E atât de activă și de agitată încât s-ar apuca probabil să facă curățenie pe-acolo ori să servească pasagerii cu cafele. Iubește enorm ceapa și usturoiul, crude, dar i se face rău de la ele aproape de fiecare dată.

Îi place enorm să răspundă la întrebările celor din jur, motiv pentru care nu lasă să treacă o zi fără să citească un studiu sau articol nou legat de nutriție.

A fost odată destul de pufoasă, iar acum e ultrasuperfit, de aici pasiunea și preocuparea pentru acest domeniu. Și o relație strânsă cu mâncarea, dar una reciproc avantajoasă, în care fiecare parte o respectă pe cealaltă. Iată cu am descusut-o.

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Deși îmi place maxim să gătesc și fac chestii chiar laborioase și gustoase, îmi plouă în gură când cineva îmi zice de salată orientală. Și de salată beouf. Cu vită, nu cu pui, că să îi fac în ciudă mamei, care fierbe cantități impresionante de pui și “doar puțini cartofi, Cris, ca să papi și tu”.

Și nu pot să nu remarc un tipar: deși nu mai mănânc cartofi de ceva ani decât ocazional, venerez cartofii prăjiți ai bunicii Steluța. Nu vreau să jignesc pe cineva, dar ea face sigur cei mai buni cartofi prăjiți din lume. Doar soră-mea se mai apropie de această performanță.

Dar cea mai proastă?

Nu aș spune “proastă”, e greu să zici despre o mâncare că ar fi proastă… Ah, ba nu, e ușor: prima mea ciorbă. Am făcut-o într-o oală de 2 litri, era o ciorbă de pui și am pus peste ea 500 grame fussili. Au ieșit paste cu aromă de ciorbă. Cred că a fost și ultima dată când am pus în ciorbă carbohidrați din ăștia de se umflă. Aveam 20 de ani, dacă tu crezi că asta mă scuză.

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Îmi plac mult supele cremă. Mi se pare că sunt bune pentru suflet, că îl încălzesc și îl alină. Și ciorbă de burtă, din motive de usturoi și oțet. Ca fel principal… vorbim de prezent, da? Îmi place tot ce e cu carne tocată. Musacaua, vinetele umplute. Mi se pare mie că, tocând carnea, îi poți da niște arome demențiale până în ultimul aminoacid.

O să mă urăști, dar nu îmi prea plac dulciurile. Mai mănânc eu pe fond nervos câte o tâmpenie, dar nu e o poftă. Însă cred că îmi plac mult ciocolată de casă a mamei și albă-ca-zăpada cu lămâie. Pe care oricum le-am adaptat ca rețete și pentru a corespunde stilului meu de viață.

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Sigur salată orientală, nu mai știu exact când, acum niște ani. Un castron din ăla în care frămânți gogosi, din vreo 1.5 kg de cartofi și multe ouă și măsline. Și oțet, cred că s-a înțeles că îmi place oțetul.

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Nu țin minunat la alcool, căci beau ocazional de maxim 2 ani, hai 3. Și, când ne întindem la vorba prin oraș, mi se mai întâmplă să îmi trec limita.

Ultima data, am aflat a doua zi, de la o prietenă, că îmi propusese un model drăguț de business și am părut chiar interesată. Eu îmi amintesc doar că mi s-a făcut puțin răuț și am mers ca o lady spre baie.

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora

Rău. Adică e sigur ceva în interiorul meu, o altă ființă, care e malefică și iese la suprafață când intervine foamea. M-am certat de multe ori cu cei din jur, pentru că nu îmi înțelegeau nervii de foame. Acum s-au obișnuit, mă închid undeva și îmi aruncă o halcă de carne, se mobilizează lumea în jur să fie de mâncare pentru nebună.

Noroc că mănânc rar, de cele mai multe ori doar 2 mese, uneori și o dată pe zi.

A, uite, ultima oară a fost acum câteva zile, m-am dus la soră-mea, am deschis frigiderul și nesăbuita nu făcuse comandă la supermarket, așa că am luat un taxi și am mers la altă prietenă și i-am mâncat tot cașcavalul din frigider și o cutie de pate de gâscă. Cu lingura din cutie, gol.

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Aș fi sigur o tufă de fasole verde, pentru că are capacitatea asta de transformare și de evoluție, de la păstaie proaspătă, crocănțică și delicioasă alături de usturoi, la bob de fasole care și el poate fi gătit în feluri minunate.

Hai să te enervez iarăși, nu îmi plac fructele. Doar vreo 3, însă nu sunt leșinată. Aș fi, cred, o zmeurică, e delicată și parfumată.

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Ar trebui să fie ceva versatil. Nu că mă plictisesc repede de mâncare, dar am mâncat o dată doar ouă o săptămână și era să le urăsc, ceea ce e aproape imposibil, întrucât ador ouăle.

Probabil, o să zic generic salate, că le poți schimba ingredientele (dacă mă lași tu) și sunt și în ton cu meseria mea. Că prea mi-am expus slăbiciunile. Ah, nu, știu: carne la garniță cu murături. Musai afumată.

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Am reciclat un pui de fermă care fusese copt la cuptor și l-am făcut cu ciuperci și gorgonzola. Nu am habar ce o să mănânc la următoarea masă, îmi place mult să decid în față rafturilor din supermarket, să combin mental ingrediente și să le pun în coș. E posibil să mă răzgândesc, oricum, când le scot din sacoșă acasă.

Ce merge cel mai bine lângă o bere? 

Aripioare de pui crocante, evident! Și de regulă orice e sărat și condimentat.

Îmi plac cărnițele lipicioase mult. Și carnea la garniță, am zis?

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Nu e nicio bunică și nici mama, îmi pare rău pentru ele, eventual mamei să nu îi dăm interviul, că o să plângă. (Mamă, te iubesc, dar am mai avut discuții pe tema asta).

Și culmea, nici eu nu sunt bucătarul meu preferat, dar îmi place Jamie Oliver și evident, îmi place oricine îl imită. Și nu știu dacă e musai despre combinațiile lui, cât despre felul ăla pasional cu care vorbește el despre mâncare la TV. Mă regăsesc în asta.

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește?

Vanilie. Și ciocolată în care pun esență de vanilie. Cafea, neagră și amară. Va trebui să răspund migdale, dar îmi place să le condimentez. Unt, tone de unt, îmi place să îmi tai o felie de unt, să pun sare de Himalaya grunjoasă pe ea, și să o mănânc așa. Porc. A ales cineva pește?

Mozarella sau parmezan?

Parmezan, pentru că are gust. Nu înțeleg brânza fără gust.

Rucola sau spanac?

Spanac, ca să îl trag în unt și să îi pun o tonă de usturoi. Nu știu, crezi că am exagerat cu utilizarea cuvântului “usturoi”?

Pizza sau paste?

Nu vreau să par arogantă, dar niciuna. Mănânc din când în când, însă nu mă pasionează, din fericire pentru formatul meu care, când pun pe mine câteva kilograme, capătă un fund uriaș. Să zic pizza, dar exclusiv aia gustată cu blat integral, busuioc și brânză de capră. E singura pizza pe care mi-aș comanda-o vreodată.

Sos de roșii sau sos de smântână?

În ce context? Nu am voie să le pun împreună, ca la ardeii umpluți? Dacă nu am voie, aleg smântâna și îi adaug eu doi căței de usturoi.

Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure?

Usturoi la cărniță și ceapă verde cu brânză de oi. Busuioc, cred că îl asociez cu statul la bunica, la țară, avea mereu în grădină. Vișine… E un răspuns mai corect, căci în tagmă fructelor de pădure nu intră chiar așa multe cum avem noi senzația. De exemplu căpșunele, care sunt unele din fructele pe care le consum, nu sunt fructe de pădure. Ceea ce nu e cinstit.

Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

De ce mă pui în situații din astea? O să merg cu bunica. Nu mai face ea acum mare lucru, dar cartofii ăia prăjiți… Wow! Uber, dom’le, că sunt bătută în cap și nu dau de carnet o dată pentru totdeauna! Facebook, îmi cam prind urechile în Instagram, să știi. Deși pare interesant și umblă vorba prin târg că e mai șmecher. Nu. Pot să răspund NU la întrebarea despre cele două foste rivale? Sau zic, vag, Mihaela Rădulescu.

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Fă lucrurile așa cum te fac ele fericită, nu pentru a le face altora pe plac.

Și îmbrățișează un copac din când în când, are o forță incredibilă de a ne face mai zen.