Într-un sat din Bărăgan în care femeile iau bătaie ca la fasole de la bărbații lor, mamaie a dus și încă mai duce un trai boieresc alături de tataie. N-a fost bețiv, n-a fost fustangiu și nu a bătut-o. O singură dată a încercat să o caftească, în tinerețe, la începutul căsniciei lor. Aveau deja doi copii, pe maică-mea și pe fratele ei, și se aflau la petrecerea de Revelion, acasă la părinții lui tataie, împreună cu mai multe rude. Cum copiii erau mititei, mamaie a început, la un moment dat, să insiste să meargă acasă. Tataie era bine dispus și puțin cherchelit, așa că a refuzat. “Atunci plec singură”, a zis mamaie hotărâtă. Și-a atârnat-o pe maică-mea de poale, l-a luat pe unchiu-meu în brațe, și a plecat singură, noaptea, prin sat. În urma ei, petrecăreții de sex tare au început să-l ia la megamiștouri pe tataie: “Ce, bă, te înfruntă nevasta?”, “De ce nu-i dai, mă, două, să se potolească, să te știe de frică?”. Și așa mai departe. Tataie a îndurat în tăcere și s-a mai consolat cu niște alcool. Când, într-un final, a plecat și el spre casă, era deja montat. A ajuns, a intrat. Copiii păreau că dorm, dar mamaie era încă trează.

– Știi ce o să fac eu acuma? i-a zis tataie supărat.

– Ce?

– O să te bat.

Dar copiii doar păreau că dorm. Maică-mea, care era mai măricică, a auzit și s-a pus instantaneu pe plâns:

– Tăticuleee, nu o bate pe mămicaaaa! Tăticuleee, nu o bate pe mămicaaaa!

De unde era “bărbat adevărat” și intenționase să-și învețe nevasta să-i știe de frică, tataie s-a înmuiat ca untul la soare:

– Gata, gata, nu mai plânge, draga lu’ tăticu’, că nu o bat.

– Să nu o baaați, să nu o baaați.

– Culcă-te liniștită că nu o bat.

Și n-a bătut-o. Nici atunci, nici altădată, până-n ziua de azi. Dar nici nu s-a mai îmbătat vreodată. Au trăit și încă trăiesc în bună înțelegere, dragoste și respect. Morala: excesul de alcool te poate face să vrei să-ți bați nevasta. Consumați moderat.