Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Ei sunt speakerii Control Generation!
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Pepene cu paine de cuptor si branza telemea,
ca la bunici

Scris de Simona Tache
day-icon 16 June 2017 Simona Tache

Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez sau cu paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Azi e rândul lui Robert Uzună.

 

 

Robert Uzună e specialist în relații economice internaționale, doctor în economie și fost diplomat. Din 2014 e Corporate Affairs Director al Ursus Breweries și responsabil cu comunicarea, dezvoltarea durabilă și relațiile cu autoritățile. Adică, printre altele, e șefu’ la site-ul pe care tocmai vă aflați. J Încerc să vă spicuiesc din CV-ul lui fără să mi-l scap pe picior, ca să nu mi-l rupă. J Are un master la Cambridge, e lector la Institutul Diplomatic Român, lector asociat la Facultatea de Drept a Universității București și la Academia de Studii Economice. Vreți să trec la chestii mai pământene, știu. J OK. E un avid iubitor al mării, de unde și pasiunea pentru sailing în echipă, dar nu ratează natura nici când e vorba de alte forme de relief. Ski-ul nu-i e nici el străin, iar, când nu are timp nici de sailing, nici de ski, fugărește bicicleta prin parcuri și păduri. În unele week-end-uri, e motociclist. Sau pasionat de istorie antică și Imperiul Bizantin, deci și de gastronomia balcanică, că doar n-o să citească pe stomacul gol. Îl consideră pe Vangelis Papathanassiou un compozitor de geniu insuficient recunoscut ca atare, iar în copilărie a cântat într-o formație de mandoline. Nu râdeți, formația a luat și premii. 😉 Merge la teatru cu aceeași plăcere cu care merge și la Ateneu sau la Operă (cu precădere la spectacolele de balet). În cele ce urmează, l-am luat la întrebări despre mâncare și nu s-a zgârcit cu poveștile.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

 

Probabil că are de-a face și cu senzația de vacanță și preferințele generale, dar cu siguranță mi-a rămas întipărită în memoria gustativă caracatița gătită la o pescărie din Porto Carras, în peninsula Sithonia, în vara anului 2016. Asezonată generos cu o salată grecească stropită cu ulei de măsline din Creta. Cum minunăția a venit după o zi grea de competiție la sailing, desfătarea s-a simțit și mai binemeritată.

 

Dar cea mai proastă?

 

Ai așteptat vreodată peste 45 de minute pentru o friptură-talpă de pantof? Eu da, și, fără să dau nume de local, memorabila „surpriză” a fost trăită conform zicalei “La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”… Până la final, partea haioasă a fost să constat că eu, ospătarul și bucătarul aveam înțelegeri complet diferite ale noțiunii de „mai bine făcut” J.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

 

Supa mea preferata este ciorba rădăuțeană J. Pentru că nu mă văd încă reușindu-mi rețeta, deși, mai nou, îmi place să experimentez cu prepararea de feluri clasice românești. Și pentru că nu o găsești în toate restaurantele.

Felul principal rămâne peștele, la grătar sau cuptor și servit cu legume ușor sotate și/sau orez basmati tras în unt sau ulei de măsline.

În privința desertului, am descoperit recent cannoli. Bunul meu prieten Chef Viorel Copolovici m-a surprins cu acest desert sicilian, pe care l-a preparat cu riccotta, stafide și fistic prăjit. Și pe care l-a pregătit cu mult suflet și multă răbdare, până târziu în noapte, astfel încât aluatul chiar i-a ieșit cu broboanele acelea minunate, întocmai ca în reclamele de la televiziunea italiană. Buon appetito!

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

 

Rar mi se întâmplă să exagerez doar cu un fel de mancare, dar cannoli despre care spuneam mai devreme chiar m-au surprins și am pierdut rapid numărul. Sala de sport, a doua zi, a fost martora penitenței care se impunea.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

 

Răspunsul care îmi vine îmi sugerează strategia lui Winston Churchill din faimoasele dispute verbale cu Lady Astor, din care nu-și mai aducea aminte decât ceea ce îi convenea J. Dar, dacă ar fi să numesc o dată, răspunsul s-ar regăsi temporal probabil în timpul facultății, când lipsa de experiență și-a spus cuvântul. Adevărul este că de cele mai multe ori reținem elementul fun și nu mai acordăm atenția necesară lecțiilor de învățat. Eu, ca berar, caut să promovez nu doar în viața profesională, ci și în cea personală consumul cumpătat, sau, altfel spus, responsabil. Nu e deloc dezirabil ca efectele unei experiențe bahice să aibă efecte ce depășesc granița celei de-a doua zi. Prin platforma www.desprealcool.ro promovăm consecvent consumul echilibrat și ne mândrim cu faptul că, de mai bine de 7 ani, am reușit să o consacrăm drept sursa numarul 1 de informare pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre consumul responsabil de alcool. Profit de ocazie să îți mulțumesc pentru faptul că ești alături de noi, cu convingere și talent, în acest demers. Și nu e puțin lucru.

 

Plăcerea e de partea mea… Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

 

Nu mi-aș dori să fiu mâncarea din fața mea când mi-e foame J Adevărul e că lupta cu monstrul este teribilă când e combinată cu o pasiune pentru gastronomie, fie ea și tradițională. O poveste haioasă mi s-a întâmplat la mijlocul acestei primăveri, când, după o zi de șofat, ajungând la o pensiune în Moldova, epuizat de „autostrăzile” noastre, am fost serviți la cina, ca aperitive, cu bucățele de slăninuță afumată, așezată meșteșugit pe rondele de pâine prăjită și cu căței de usturoi pe deasupra, întocmai precum gustările tip cocktail. Deși nu mai era chiar sezonul slăninuței, prezentarea bucatelor drept „sushi moldovenesc” a stârnit nu doar râsul tuturor, dar și monstrul de care vorbeam, iar „sushi-ul” a fost devorat la mare concurență cu comesenii. Te asigur, fără a utiliza betișoare de lemn J. Atât de bună a fost „gustărica”, încât la final s-a lăsat cu Colebil… și cu povești pe măsura zicalei „Mai bine să îți fie rău decât să îți pară rău”. Din astfel de povești am înțeles, o dată în plus, că măsura lucrurilor nu trebuie să existe doar în alcool, ci și în mâncare.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

 

Usturoiul, fără tăgadă. Este o legumă de multe ori ocolită, din motive de socializare, astfel că poate fi ușor considerată genul de „rău necesar” – date fiind multiplele calități nutritive și curative recunoscute.

Ce îmi place la usturoi este faptul că face multe feluri de mâncare mai savuroase, asta fără a mai vorbi de combinațiile în care intră: de la salate, murături, mâncăruri spornice (sic!) și până la mititei.

Unde mai pui legătura cu vampirii și, automat, cu „brandul de țară”, Dracula, alături de care aș vedea mai degrabă o legătură de usturoi decât pe Miorița J.

La fructe nu sunt pretențios. Probabil aș alege pepenele verde. Îți dă energie, poate fi servit la orice oră și chiar în combinații neașteptate. Fiindcă am adus vorba, nu de puține ori, împreună cu prietenii ne-am amintit, ușor jenați, de pepenele servit la țară, la bunici, cu pâine de cuptor și brânză telemea. A trebuit să creștem mari și să scăpăm de jenă când am înțeles că sarea ponțează aroma de zahăr sau când am citit despre ceea ce bucătarii numesc „flavour layering”, adică mix-ul corect – nici prea dulce, nici prea sărat – care dă creierului un răspuns biologic pozitiv.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

 

Caras pregătit în tigaie așa cum numai giurgiuvenii știu să-l facă. Am înțeles că secretul este secționarea cu grijă de-a lungul oaselor astfel încât uleiul să le „pătrundă” și să le topească. Altminteri, carasul pare a fi un pește dificil de consumat din pricina osaturii. Da, știu, trebuie evitate mâncărurile prăjite, dar am înțeles că întrebarea era despre mâncarea favorită… Cum ajung rar la Giurgiu, îmi asum și răspunsul. Altminteri, cred că orice fel de mâncare de pește ar fi binevenită. Sunt un mare pasionat al gastronomiei deltaice, între altele.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

O soleancă tradițională, la un restaurant cu specific frățesc, de peste Prut, dar situat la doi pași de București, în comuna Balotești, pe DN1. Sper ca la următoarea masă să mănânc, din nou, midii cu sos alb la un restaurant foarte bun din parcul Grădina Icoanei.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Măsura ar merge bine. Pentru că raspunsul reflex, în spiritul glumelor din studenție, ar putea fi „o altă bere”, dar este foarte important să nu uiți că, atunci când ieși la o bere-două-trei, ai nevoie și de un pahar cu apă sau un snack rapid între halbe.  Pe lângă toate acestea, cel mai bine merge o conversație savuroasă alături de prieteni. Pentru că, într-adevăr, nicio mare poveste nu a început cu cineva mancând o salată J.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

L-am amintit deja. Viorel Copolovici. Mai trebuie să spun de ce? Bine, pe lângă acele cannoli de legendă, pot să spun că m-au impresionat aproape cu toate felurile gătite de el și pe care le-am încercat. Chiar și cu un „banal” guacamole. Pentru că pune „vibe”, pe lângă celelalte ingrediente.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

 

V-am zis de pește? J

Ciocolata cu vanilie, clar! Ceai. Fistic. Ulei de măsline, dar nu acolo unde merge mai bine untul. Porc, când n-am pește. Mozarella. Spanac cinstit, ca la bunica. Paste. Sos de roșii. Usturoi, desigur, deși uneori mănânc și ceapă, la aceeași masă. Busuioc. Nici vișine, nici fructe de pădure, ci cireșe, că tot este sezonul lor – când nu sunt cumpărate din piata Dorobanți J. Mâncarea bunicii – scuze, mamă! Bicicleta. Facebook. Altă întrebare…

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

 

Să mă leg tot de mâncare și bere. Când este momentul, încearcă să alegi berea potrivită pentru felul de mâncare pe care îl ai pe masă. S-ar putea să facă diferența, iar berea să salveze un fel de mâncare de altfel obișnuit, neimpresionant. Și aici tot Chef Copolovici m-a învățat și pe mine, așa încât te invităm în atelierul său cât de curând. Nu în ultimul rând, să încerci să gătești cândva un ciolan de porc macerat în bere neagră, URSUS Black dacă se poate… Încearcă măcar o dată! 

 

Dacă tot ai zis de Ursus, spune-mi despre preocuparea Ursus Breweries pentru sustenabilitate. Tocmai ați lansat al cincilea Raport pe tema asta, elaborat conform cu standardele GRI cele mai avansate, peste nivel curent G4, și sunteți primii din România care ați făcut asta, primii din industria de bere din Europa și printre primii în lume. Pentru cei care nu știu, Global Reporting Initiative (GRI) este o organizație internațională de referință din domeniul dezvoltării durabile.

 

Corect, suntem primii berari la nivel de Europa și între primele companii din lume care raportează utilizând cele mai progresive standarde în domeniul sustenabilității – Standardele GRI (în original „GRI Standards”), următorul nivel dupa GRI G4. Raportul este de fapt radiografia activității noastre, ca lider în industria de bere din România, în direcția utilizării responsabile a resurselor, a reducerii impactului asupra mediului și a aportului pe care îl avem în societate. Suntem deja în al cincilea an de raportare, deși aplicăm în companie practici sustenabile de mai mulți ani.

 

Din dialogurile și consultările deschise și transparente organizate de noi, ca parte din procesul de raportare, am constatat că atât societatea, cât și autoritățile de reglementare își schimbă așteptările și abordarea față de entitățile economice. Acestea sunt văzute din ce în ce mai mult nu numai ca unități de afaceri care generează venituri economice și locuri de muncă, ci și ca entități care trebuie să participe activ și să contribuie la dimensiunea civică generală a unei comunități, cu multiple căi de interacțiune cu societatea.

 

Prin urmare, sustenabilitatea nu este „doar o altă denumire pretențioasă”, ci a devenit nevoia reală a oricărui business de a se conecta la realitatea contextului amintit, iar, ca lider de piață, este datoria noastră să facem primii pași în această direcție. Sperăm că un astfel de exemplu să stimuleze și alte companii din mediul de afaceri spre adoptarea unei strategii de dezvoltare durabilă și spre raportarea acestor acțiuni chiar înainte ca acesta să devină obligatorie.

 

Ce faceți concret în direcția asta, a sustenabilității? Oamenii, când aud de lucruri din astea, sunt tentați să creadă că e doar un slogan.

 

Cum spuneam, ne preocupă sustenabilitatea afacerii noastre și amprenta pe care o avem la nivelul național. Ca atare, strategia de dezvoltare durabilă este deja parte din practicile noastre de business de zi cu zi. Asta înseamnă că fiecare măsura de business este bine gândită din perspectiva sustenabilității înainte să fie pusă în aplicare. De altfel, în raportul publicat recent se regăsesc acțiunile noastre, grupate pe patru piloni principali: Berea – adică afacerea noastră, Mediul – cu partea de protejare și respectare a ceea ce ne înconjoară și ne ajută să existăm, Responsabilitatea, ca atitudine în business și proceduri asumate, Oamenii care alcătuiesc Ursus Breweries sau cei către care ne adresăm, în calitate de parteneri și consumatori.

 

De exemplu, în privința modului în care producția de bere se îmbină cu protecția mediului, suntem mândri de faptul că, deja de circa doi ani, am atins dezideratul industriei de bere la nivel global în privința utilizării a doar 3 litri de apă pentru producția unui litru de bere, în scădere de la o medie globala a industriei de 6 la 1. O astfel de performanță nu se poate atinge fără investiții constante în cele mai noi tehnologii și fără aportul maeștrilor noștri berari, care, între altele, sunt recunoscuți ca unii dintre cei mai bine pregătiți specialiști în materie la nivel european și global. De asemenea, ne preocupăm de construirea unei relații de lungă durată cu cea mai mare parte a furnizorilor și partenerilor noștri din lanțul valoric, relație care include nu doar planuri de afaceri comune, ci și programe de training construite împreună.

 

Ca un lider de piață bine-cunoscut în sectorul nostru, trebuie să dezvoltăm și să menținem în permanență cooperarea la nivelul comunităților din care facem parte, adică nu doar în București, unde avem sediul central, ci și acolo unde sunt amplasate unitățile noastre de producție – Timișoara, Cluj, Brașov, Buzău, și nu numai. Colaborăm constant cu autoritățile centrale și locale, ONG-uri, think-tank-uri, mediul academic, organizații de caritate, organizații sportive etc. Astfel de interacțiuni îmbracă forma unor parteneriate pentru organizarea de evenimente, sponsorizări (de la evenimente sportive la proiecte sociale), sprijinirea de proiecte culturale (de exemplu, sprijinirea candidaturii la statutul de Capitală Culturală Europeană pentru Timișoara sau dezbaterile de tip agora la Berăria Culturală, organizate, deja în al cincilea an, la Fabrica de Bere din Cluj), inițiative de voluntariat dedicate pe fiecare comunitate în parte, programe de burse pentru studenți extinse la nivelul tuturor comunităților amintite, elaborarea de studii și cercetări și altele.

În același timp, dimensiunea responsabilității sociale înseamnă că trebuie să ne concentrăm în continuare pe modul în care promovăm un consum responsabil de alcool, ca un pilon cheie absolut al strategiei noastre de dezvoltare durabilă. Iar, pentru a vedea campaniile și rezultatele eforturilor noastre în acest domeniu, îi invit pe toti cititorii să viziteze www.desprealcool.ro, platforma noastră care adresează problematica consumului responsabil de alcool, acolo unde vor găsi, de altfel, și restul textelor tale.

 

În concluzie, aș spune că toate măsurile din domeniul dezvoltării durabile sunt luate și implementate de către oameni, de fiecare angajat Ursus Breweries, cu ajutorul partenerilor, a colaboratorilor și mai ales a comunităților. Profit de ocazie pentru a le mulțumi tuturor acestor colegi și parteneri. Prin contribuția lor, uneori neștiută îndeajuns, se realizează, de fapt, participarea întregului ecosistem al companiei, pentru un efect sustenabil real. I-aș invita pe toți cititorii acestui interviu să afle mai multe detalii accesând cel mai recent raport de dezvoltare durabila al nostru pe website-ul www.ursus-breweries.ro, la secțiunea Dezvoltare Durabilă.

 

Ca să încheiem tot cu mâncare: care e cel mai preocupat de sustenabilitate bucătar pe care-l cunoști? Ai vreo mătușă care se pricepe ca nimeni alta să facă prăjitură din cozonacul rămas de la Crăciun? Eu am cunoscut pe cineva care făcea din ciorbă tocană sau invers, dar asta nu e tocmai sustenabilitate. J

 

O întrebare chiar foarte bună, întrucât și eu văd o legătură între sustenabilitate și evitarea risipei în bucătărie J. Cum sustenabilitatea și dezvoltarea durabilă, despre care vorbim în raportul nostru anual, se aplică și începe de la nivel de individ, îmi închipui că orice mătușă, ca și orice bucătar care se respectă, sunt printre candidații naturali la implementarea eficienței în utilizarea resurselor alimentare. Să îți dau un exemplu, ca un mare fan al lui Jamie Oliver, pe care îl cunoaște, cred, întreaga planetă: poate știi că el are o întreagă secțiune pe website-ul personal, alături de emisiuni TV dedicate gătitului cu ceea ce găsești prin frigider – se cheamă „Leftovers Recipes”. Și asta tocmai pentru a nu arunca mâncarea care mai poate fi utilizată în niște rețete pe care Jamie, cu talentu-i de neegalat, le gătește admirabil.

 

De fapt, de aici pornește. Știu de la o mătușă (sic!) că cel mai bun bucătar este foamea, adică tot o nevoie, dar nu e de dorit să ajugem să economisim doar forțați de împrejurări. Ideal ar fi să începem prin a avea noi înșine, deja, mai mare grijă de resursele pe care le avem la îndemână, întrucât știm cu toții că panica intervine doar atunci când nu le mai mai avem sau nu le mai obținem atât de ușor. Iar panica în bucătarie se poate lăsa cu „review-uri” negative, atât în familie, când vine vorba de mătuși, cât și pe site-uri de specialitate, în cazul bucătarilor profesioniști J.

 

Alternativ, fiecare dintre noi, în bucătărie, la început mai timid, putem experimenta folosind cartea de bucate, internet-ul sau canalele TV ca ghid și foamea ca inspirație. Pentru că nimic nu este mai sustenabil decât pofta de o mâncare gustoasă J.