Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Primul varf cucerit: bere Ciucas pe varful Ciucas

Scris de Despre Alcool
day-icon 7 September 2017

Sună alarma. Abia s-a luminat afară, dar mă dau jos din pat cu mai multă energie decât de obicei. Încă din primele secunde în care deschid ochii, îmi amintesc că astăzi e ziua în care urc în sfârșit pe Ciucaș. Sau, cel puțin, încerc. Oi merge eu des la sală, dar nu sunt cea mai atletică persoană din lume. Și mai am și fobie de prăpăstii! Dar de data asta mi-am promis: sunt hotărâtă să cuceresc primul vârf, chiar și cu prețul unei febre musculare memorabile!
Pun de cafea, în speranța că mirosul îmbietor îl va trezi pe Claudiu. Nicio șansă, e nevoie să recurg din nou la forță! Din fericire, se mișcă repede, și până pregătesc eu termosul, suntem amândoi gata de plecare.

Sunt atât de entuziasmată, încât aproape îmi uit rucsacul acasă. Măcar așa n-aș mai fi avut nimic de cărat!

 

Drumul din București până la Muntele Roșu este scurt. Un scroll pe Facebook, două-trei like-uri, o verificare de rutină pe Instagram și am ajuns deja. De îndată ce mi se deschide panorama superbă asupra Munților Ciucaș în fața ochilor, decid să arunc telefonul în fundul rucsacului și să uit de el.

 
Lăsăm mașina în parcarea Cabanei Muntele Roșu și plecăm pe o cărare umbroasă prin pădure. În prima jumătate de oră mi se pare că mai mult coborâm decât urcăm. Nu-i mare șmecherie cu urcatul ăsta pe munte, îmi spun. Mai multe calorii ardeam la ora de Zumba! Nici nu închei bine cu gândul ăsta, că ajungem în dreptul unei pante interminabile și aproape verticale, care îmi taie avântul instantaneu. Nu mai e niciun alt drum până la Cabana Ciucaș? Nu, se pare că trebuie neapărat să îmi dau duhul urcând pe panta asta. Dar tot eu mă încurajez singură, din ce în ce mai plină de sudoare: sigur asta e partea cea mai grea!

 
O jumătate de oră și trei kilograme în minus mai târziu, ajungem la Cabana Ciucaș, în spatele căreia se profilează semeț vârful Ciucaș. Extrem de departe! Decidem să intrăm în cabană să ne relaxăm, că doar am făcut deja un sfert din traseu. Încep să frunzăresc meniul restaurantului și, involuntar, îmi cad ochii pe lista cu băuturi. Bere Ciucaș. Zâmbesc și îi spun imediat lui Claudiu: cât de bine ar fi să bem bere Ciucaș pe vârful Ciucaș? Îmi împărtășește și el entuziasmul, așa că hotărâm să facem niște provizii pentru drum.

 

 


Lăsând condiția mea fizică demnă de compătimit la o parte, traseul este incredibil de frumos. Peisajele din Munții Ciucaș sunt deosebite. Pajiști verzi, stânci cu forme interesante, păduri bogate, jnepeniș, bujori, afine și aer proaspăt. Toate mă fac să uit complet de efortul pe care îl depun, destul de mic, se pare, comparativ cu alte trasee montane. De fapt, cu astfel de priveliști în stânga și în dreapta, și urcușul începe să pară mai ușor. Pe măsură ce înaintăm pe cărarea îngustă, panorama devine din ce în ce mai frumoasă și sunt tare curioasă să văd ce se află după următoarea stâncă.

 


O luăm puțin off-road, ieșind de pe traseul marcat și mergând pe o porțiune unde abia are loc să pășească o persoană. Evident, mi se înmoaie genunchii într-o clipită, mai ales că un câine, entuziasmat că a fost adus de stăpânul său pe munte, găsește momentul cel mai oportun să dea rotocoale în jurul meu, dezechilibrându-mă îngrijorător de mult.
Scap și din încercarea asta, privesc în sus și nu-mi vine să cred: mai avem trei pași și ajungem pe vârf! Îmi adun ultimele forțe și încep să urc panta alergând.

Vreau să ajung sus ca o învingătoare, n-are cum să știe nimeni că abia am urcat până aici!

 

Și da, în scurt timp mă lipesc de stâlpul cu pancarta pe care scrie 1954 de metri, adică cea mai mare performanță sportivă a vieții mele, pe alocuri sedentară. Mă rotesc în jurul stâlpului și fac niște poze care să ateste clar reușita mea. Brusc, îmi amintesc de bere și încep să scotocesc prin rucsac după ea.

Bere Ciucaș pe vârful Ciucaș. O merit pe deplin!