„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu.

Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un expresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă.

În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez sau cu paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi răspund ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică.

Azi, e rândul unei doamne care vrăjește cu mâncărurile ce-i ies din mâini. Uneori chiar și pe ea însăși. Ana Dragu.

“Ana e jurnalistă și psiholog, dar scrie și poezie. Pentru că are un copil diagnosticat cu autism, a învățat TOT despre această tulburare de dezvoltare și a înființat la Bistrița, orașul în care locuiește, Centrul de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț, unde face, de dimineața până seara, terapie cu copiii din spectru.

În 2015, Ana a publicat la Polirom Mâini cuminți. Copilul meu autist, o carte care spune povestea unui copil altfel și a unei mame greu încercate din România noastră contemporană, doar că o spune cu atâta poezie și umor, încât nu te mai saturi citind. Pentru că așa e viața cu un copil autist, plină de poezie și umor, sau, mai degrabă, așa pare, dacă nu ești tu părintele exasperat de faptul că copilul tău nu mănâncă decât alimente albe sau nu adoarme decât după ce îl plimbi, kilometri, pe străzi, în fiecare seară.

Ana mai scrie și poezie (a publicat volumele de versuri Păpușa de ceară și Păzitoarea), dar și articole despre autism, lucrează și cu copiii, dar se și luptă cu autoritățile pentru legi care să le facă viața mai decentă familiilor afectate.

Iar din interviul de mai jos, o să aflăm că e și un bucătar talentat, pe care îl poți găsi învârtind în cratițe la ore foarte ciudate.”

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Cea mai bună și cea mai bună? E greu să mă opresc asupra unei minunății culinare, dar încerc: o supă thailandeză de fructe de mare, devorată la Budapesta. Dap, mai bună decât gulașul. Ciorba de burtă confecționată de mama unei colege din școala generală. Costițe afumate la cuptor, rețetă proprie. Și, pentru că e mai ușor să o iau invers din punct de vedere cronologic, scoici cu usturoi și pătrunjel, recette maison, înghițite pe nemestecate lângă un tabouleh. Îmi place să mănânc și bucătăria copilăriei și-a pus puternic amprenta asupra mea.

Dacă e să aleg, vara – brânză cu roșii de trei ori pe zi, iarna – ciorbe fierbinți și afumături. De câțiva ani, am descoperit creveții și mănânc cu mare plăcere cu fiecare ocazie.

Dar cea mai proastă?

Viața, ei bine, viața… Și supa la plic, și fast food-urile de circumstanță, pe care le evit. Cea mai proastă mâncare ever probabil am aruncat-o pe pereți  într-un restaurant pe litoralul românesc și e tradiționala ciorbă de resturi alimentare, servită turiștilor. Aia de pui à la grec, în care găsești șoric și șuncă veștedă. Și mai e ceva. Ceva oribil, imposibil de pus în cuvinte chiar și pentru cineva dispus să mănânce greieri crocanți. Ceva care mi s-a servit în Oslo, la un celebru restaurant de lux, aflat lângă pârtia de la Jocurile Olimpice.

Într-un păhărel curat lună, o bucățică de ceva crud, probabil o moluscă, care se odihnea pe o periniță de vată hidrofilă muiată în ceva ce – jur! – era spirt medicinal. Cred că era o delicatesă.

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supă cremă de cartofi, usturoi și ceapă, e o supersupă care izgonește răceala. Coaste la cuptor în sos de bere, cu varză acră, călită. Lapte de pasăre. Pe această cale, o rog pe mama să îmi facă lapte de pasăre. Mie nu-mi iese.

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Ăăă, da, deci am mâncat foarte foarte mult, enorm, nenumărate scoici cu prea mult sos de pătrunjel și usturoi. Cam 1,5 kg. Menționez că le-am mâncat de disperare, după ce mi-a luat patru ore să le curăț/prepar, și că au necesitat 2-3 beri, ca să aibă în ce să înoate. După cum s-au purtat după, cred că mi-au și înviat în stomac.

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Am un ficat delicat, care nu îmi permite sa beau prea mult. Cred că ultima dată când totuși s-a întâmplat, într-o circumstanță insuficient analizată, să beau fără să știu ce efecte va avea consumul excesiv din respectiva substanță, m-am trezit în cealaltă cameră, în celălălt pat. Deși am și acum în fața ochilor imaginea patului spre care mă duceam, AL MEU,  îndepărtându-mă precaută dar – helas! – prea târziu, de sticla amețitoare primită cadou. Norocul meu că atât cealaltă cameră, cât și celălalt pat erau goale. Și că am, periodic, episoade de somnambulism care necesită blindarea patului cu ligheane cu apă, deci nu m-am speriat chiar așa de tare. Dar nici ușor nu mi-a fost. De rușine nu mai zic.

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Rezist o zi întreagă fără să mânânc, însă cunosc pe cineva care are un monstruleț agresiv în stomac. Fiul meu plânge, rage, behăie, se descompune, se teme de moarte când e flămând. Practic se întâmplă de trei ori pe zi minim. Așa cum unii văd roșu în fața ochilor când se enervează, pe mine mă apucă spaima numai la gândul că s-ar putea să nu aibă acces la mâncare în anumite circumstanțe. Gătesc mult și la comandă. Mă și bucur, pentru că, ani la rând, a fost supus unui program de alimentație terapeutică, refuzând, în contextul autismului, să mănânce orice nu avea culoarea albă. Am diversificat enorm de greu gama de alimente pe care le mănâncă, astfel încât să aibă o alimentație echilibrată, însă prețul pe care îl plătesc azi sunt nopți în bucătărie: “Mamaaa, îmi faci ardei umpluți și ciorbă de burtă pentru mâine?”. Cerere care pică precum satârul la 11 seara. Nu mănâncă decât mâncare gătită, blindată cu proteine și legume…

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Aș vrea sa fiu o țelină  sau măcar un pepene galben.

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

– Supă thailandeză de fructe de mare.

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Nasol m-ai prins. Am mâncat ceafă cu cartofi prăjiți și mici din parcarea unui unui supermarket. :)) Am avut muncitori la centru și ce au comandat ei am comandat și noi. La următoarea masă, voi bea o bere. Nu mai intră nimic după numitul festin.

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Ar merge, în singurătate, semințele de floarea soarelui dacă nu aș detesta să scuip cojile chiar și în singurătate. Așa că, cel mai bine lângă o bere merg prietenii mei și un munte sau o mare.

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Mie mi s-a spus că sunt cel mai vestit bucătar! Aham, nu cea mai vestită bucătăreasă, nu confunda! Deci nu insinuez nimic. Doar spun: sunt cel mai vestit bucătar. Trage tu concluziile. Nu îmi place să mânănc la restaurant, sunt supercritică, și, când am timp și ingrediente, nimeni nu mă întrece la gătit. În afară de dulciuri, căci nu-s capabilă nici măcar să fac o prăji cu mere. Abordez toate bucătăriile, de la porc la alge de mare, îmbunătățesc orice rețetă.

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește?

Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată. Cafea. Migdale hidratate. Unt. Pește. Mozarella. Rucola. Paste. Sos de smântână. Ceapă și usturoi. Mentă. Fructe de pădure (frăguțe). Mâncarea bunicii care din păcate… Mașină. Facebook. Am învățat de la câinele meu cum să refuz între două variante la fel de indezirabile.

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Nu am. Eu încă învăț. Învăț să nu mă enervez, învăț să nu fiu intolerantă. Învăț să înțeleg.

Pentru că altfel efectiv nu are sens să trăiești, experimentează tot. Inclusiv chestii pe care le detești.