Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Stilul parental Prêt-à-porter

day-icon 23 February 2017

 

Prea permisiv, prea dur, delăsător, iubitor, uneori parcă nicicum nu e bine.

 

”Îmi spuneam mereu că sunt o mamă bună, până când o vecină mi-a spus că i se pare că sunt prea mămoasă cu Mihnea și că asta îl va costa scump în viața de adult. Inițial mi-am zis că nu mă cunoaște cu adevărat, dar a mai apărut și cumnata mea care mi-a spus că exegerez cu protecția și că Mihnea e cam pămpălău. De aici până la depresie tare scurt a fost drumul. Am ajuns să cred că de fapt i-am făcut mult rău copilului meu fără să vreau”.

Iubesc mult vecinii, rudele și mai ales profesorii sau educatorii care pun rapid un diagnostc de tip ”l-ai nenorocit pe copil, a devenit prea timid” sau ”este hiperactiv pentru că nu ați știut să-l educați”. Sunt multe persoane care știu mai bine decât psihologii, psihologie și se pare că tot românul se pricepe la parentalitate și la psihologia copilului, a cuplului.

 

Recunosc că azi nici măcar noi specialiștii nu mai avem toate instrumentele la zi pentru o diagnoză fidelă a copilului. Rolul psihologului ar fi mai degrabă să sprijine copilul și familia în depășirea unor momente, a unor traume și în dezvoltarea copilului și a relațiilor în sânul familiei. Psihologia copilului este mult diferită astăzi față de trecut; psihologia dezvoltării ar avea nevoie de modificări mari pentru că, în ziua de azi, copiii au alte abilități și cunoștințe în comparație cu copiii de acum treizeci, cincizeci de ani, iar părinții au nevoie de abilități și competențe noi pentru a-și crește și educa copilul.

 

 

Astăzi putem vorbi de stiluri parentale diferite și nu de părinți buni sau răi.

Veți vedea că este firesc să avem sitluri parentale diferite, până la un punct, dar mai ales veți constata că întradevăr, dezvoltarea copilului este influențată de acest stil parental. Bine de știut este faptul că fiecare dintre noi suntem influențați de părinții noștri, de felul în care am fost educați, însă la fel de importante ne sunt modelele pe care le alegem, la un moment dat, din jurul nostru.

Un părinte autoritar va avea un stil traumatic pentru copil, prea dur, rigid și sever. Părinții care aparțin acestui stil nu reușesc să îmbine autoritatea cu implicarea și  disponibilitatea afectivă, ceea ce face ca aceștia să fie centrați de cele mai multe ori pe greșelile copilului și nu pe rezultatele pozitive. Din păcate, copilul va fi afectat de comportamentul părinților și cel mai tare îi va fi afectată încrederea în sine.

 

Un părinte prea permisiv are un grad înalt de disponibilitate afectivă dar nu știe să disciplineze copilul. Cu alte cuvinte, îi satisface copilului toate poftele, însă acesta nu are reguli și limite. Partea bună este că acești copii vor avea o libertate de exprimare foarte mare, însă nu vor ști să respecte regulile, nu-și vor cunoaște limitele și nu vor putea să-și organizeze foarte bine viața.

Un părinte neglijent va fi delăsător, nu se va implica prea mult în viața copilului și nu îi va cunoaște nevoile. Copiii care cresc cu astfel de părinți devin maturi precoce, de multe ori părintele jucând rolul copilului. Un astfel de copil nu are parte nici de căldură părintească și nici de disciplină.

 

Studiile și realitatea de zi cu zi arată că părinții care îmbină autoritatea/disciplina cu căldura părintească/disponibilitatea afectivă sunt cei care își susțin cel mai bine copilul. Cu alte cuvinte, a-l lăuda când este cazul și a-l critica cu motiv, a-l strânge în brațe, a-i spune că-l iubești și a-l ajuta să înțeleagă regulile și limitele și a-l responsabiliza este esențial pentru copil. Acesta este stilul ” Prêt-à-porter” și copiii care vor beneficia de acest stil al părinților se vor dezvolta emoțional și cognitiv mult mai bine.

Indiferent de ceea ce zice vecina sau cumnata, fiecare dintre noi ne creștem copiii în funcție de propriile experiențe trăite în copilărie, de alte modele pe care le-am adoptat de-a lungul vieții și bineînțeles, strâns legat de personalitatea noastră și de felul în care ne-am auto-educat sau ne-am lăsat influențați de mediul în care trăim. Cât de mult influențează stilul parental soarta copilului puteți citi și în studiul nostru: http://www.desprealcool.ro/wp-content/uploads/2012/05/Stiluri-parentale-si-influenta-consumului-de-alcool-la-minori.pdf.  

 

Ideea că fiecare copil își alege părinții, apare în câteva culturi sau tradiții și ne face să reflectăm la ce avem de învățat împreună de la copiii pe care fie îi naștem și îi creștem, fie doar îi creștem.Revin la stilul parental și aș vrea să ne gândim împreună dacă este bine ca cei doi părinți să aibă același stil sau este în regulă dacă au stiluri diferite.

 

Am găsit un răspuns interesant la care am putea reflecta. Copilul este ca o barcă pe un lac, iar părinții sunt cei care vâslesc. Dacă unul vâslește într-o parte, iar celălat invers, barca se va roti în loc, nu va ajunge niciodată la mal. Așadar, chiar dacă părinții au stiluri diferite, este important ca de dragul copilului să reușească împreună să aducă un echilibru în viața lor. A avea opinii diferite față de copil nu înseamnă a-l dezechilibra. Copilul are nevoie să știe cu cine poate negocia ceva și cu cine nu, să știe cine l-ar lăsa la computer și cine l-ar ajuta de exemplu să-și cumpere ceva. A-l bulversa înseamnă ca unul dintre părinți să fie prea autoritar iar celălat prea permisiv, înseamnă ca cei doi părinți să se saboteze reciproc. 

 

Iubirea și căldura părintească sunt la fel de importante ca și regulile, ca limitele pe care copilul le învață și ca responsabilitățile pe care și le asumă. Dar este greu să ajuți părinții într-o societate în care la întrebarea ”De ce v-ați dorit un copil?” majoritatea răspunsurilor sunt ”Pentru a avea pe cineva care să ne îngrijească la bătrânețe”, ”Ca să nu fim singuri”, ”Era firesc pentru că toți cei căsătoriți fac copii”, ”Pentru că așa mi-am dorit”, ”Mi-am dorit ceva pentru mine”. Câți dintre noi acceptă că un copil vine atunci când vrea el să vină, unde dorește și mai ales pentru că vine să-i ajute pe părinții săi să-și dezvolte unele competențe? Copilul își alege părinții pentru calitățile pe care aceștia le au sau pentru slăbiciunle pe care le au și vine să-i ajute.

 

 

Așadar atunci când vă gândiți că nu sunteți perfecți pentru copilul vostru este bine să știți că, de fapt, sunteți părinții potriviți pentru acest suflet.