Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Zacusca, asa cum o face mama,
n-am mancat niciodata in alta parte

Scris de Simona Tache
day-icon 17 April 2018 Simona Tache

Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Ruxandrei Predescu.

 

 

Ruxandra e om de PR și comunicare, dar se îndeletnicește și cu scrisul. Numele blogului ei, PRintre randuri , rezumă cumva acest dualism. Ca orice comunicator, petrece mult timp și pe Facebook, unde e foarte activă și conectată la tot ce se întâmplă, de la politică la viața social-culturală a cetății. În timpul ei liber, poate fi găsită în locuri cu muzică bună sau la malul mării. Neapărat printre oameni faini. Acasă, e sclava lui Maxine Jazz, o pisicanie superbă, care a fost atât de amabilă să o accepte în regatul ei și să-i permită să o slujească și să o venereze. Ca puțină lume din generația ei, Ruxandra știe să facă cozonaci, iar, uneori, învârte suta de clătite pentru prieteni. Profitând de aceste vulnerabilități, am prins-o și am descusut-o serios despre mâncare. Mai jos e tot ce mi-a spus:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Nu cred că există un top absolut, deși am trăit câteva momente culinare demne de reținut. Însă, de fapt, cred că cea mai bună mâncare e aia pe care o mănânci când ți-e poftă de ea sau foarte, foarte foame. Știi ce zic? Când ți se scurg balele după niște mici și te duci în Obor și-ți faci damblaua. Mie acum mi-e poftă de niște mâncare de la turcii ăia de pe Cuza și cred că fix asta e cea mai bună mâncare ever. Acum. Când o să citească lumea interviul ăsta probabil o să fie altceva. Uite, poți să mă suni pentru update înainte să publici, dacă vrei.

 

Te-am sunat pentru update. Deci care e cea mai bună mâncare ever, azi?

Tot aia, că n-am reușit să ajung la turci între timp!

 

Dar cea mai proastă?

Nici aici nu pot să fac o nominalizare în afară de lucrurile care nu-mi plac de obicei și de care, în consecință, nici nu prea mă ating.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea de roșii cu tarhon și bucăți de telemea, care se mănâncă rece. Și îmi plac mai multe supele decât ciorbele, am auzit că e un defect al bucureștenilor.
Desertul preferat top-of-mind ar fi crema de zahăr ars, aia făcută în casă. Dar zilele astea aș nominaliza găluștele cu prune. N-am apucat să fac toamna asta.
Fel principal, de vreo doi ani, minus cheat days, e o salată și-o carne. Sau o carne cu legume. Mi-e dor de un piure de cartofi ca de anii copilăriei!

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Aoleu! Am fost la restaurant cu gașca acum vreo trei săptămâni, cred ca s-a comandat tot meniul, zici că veneam după vreo Mare Foamete sau ceva. Ne-a fost poftă la toți de toate și nu ne-am abținut. Zacuști, fasole bătută, cârnați, friptane, sarmale, fudulii, obraz de vită, pește, măduvioară cu hrean… Și absolut tot ce aveau în tava cu prăjituri. Nu mi-a fost neapărat rău, dar m-am rostogolit până acasă, unde am zăcut ca o focă pe banchiză, până a doua zi la prânz. Și am luat și ceva pastile de digestie.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Uhm… Eu sunt printre norocoșii ăia care au enzima ADH, prin urmare nu prea mă îmbăt, spre neîncrederea multora, care, de-a lungul vieții, au vrut să se convingă și au ajuns sub masă. Mă pilesc, mă amețesc, dar să mi se rupă filmul nu cred că am ajuns. Oricum, în timp am și învățat cum să beau fără să mi se facă rău. Și nici nu prea am voie alcool!

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Băi, da. Fac urât. Ca atunci când am fost pe munte și erau niște mimoze în grup după care am stat, și am stat, și pe urmă am mai stat nițel, de le vedeam friptură, ca-n desenele animate. Iar, la cârciuma de la cabană, singurul fel de mâncare cât de cât rapid era ciorba de burtă. Aveam vreo 20 și ceva de ani și detestam ciorba de burtă cu pasiune, inclusiv mirosul – probabil chiar de la ăla, că nu-mi place oțetul. Dar îmi era atât de foame, încât n-am avut de ales. Așa că am mâncat ciorba. Colegii de drumeție au spus c-a fost groaznică, dar eu m-am declarat mulțumită, că n-aveam cu ce s-o compar. De-atunci, mănânc ciorbă de burtă. Apropo, cea mai bună e de găsit la Sibiu.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Uneori chiar sunt o legumă – când mi se spune că sunt varză, chiar înclin să le dau dreptate celor care mă complimentează astfel. Dar eu aș vrea să fiu sparanghel, că-mi place mie mult.
Iar dacă aș fi o fructă probabil aș fi cireașă. Sau măr. Nu, mai bine măr, că poți să faci o mulțime de chestii cu el. Și are și-o floare frumoasă. Dar mie tot cireșele îmi plac cel mai mult.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Îmi era teamă de întrebarea asta. Brânză. Da’ să am voie în toate stările și formele ei. De niște rucola mă descurc eu de pe marginea drumului, de undeva.
Însă, în realitate, nu cred că există vreun aliment cu care să mă consolez pentru restul vieții. Am renunțat la cartofi, cu greu, la paste, orez, fasole uscată, pe bune, undeva trebuie să existe o compensare și să am voie mai mult de un fel de mâncare sau aliment! Ar fi o pedeapsă foarte nasoală!

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Prânzul a fost piept de pui dezosat cu ciuperci și mere în sos de vin. Cina e doar cu broccoli la grătar. Și nu, nu e o pedeapsă. Chiar îmi place broccoli la grătar.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Prieteni!

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Pentru mine, eu. Fără false modestii. Și nici nu pretind că aș fi mai bună decât alții, Doamne, feri! Doar că mi-am învățat foarte bine gusturile și chiar și când experimentez (prânzul de azi a fost o premieră, de exemplu) știu foarte bine ce ierburi, cărnuri și alte ingrediente să combin în așa fel încât rezultatul final să-mi fie potrivit papilelor. Altfel, dintre chefii de la noi nu m-au dezamăgit niciodată Hădean și Copolovici. Și, da, îmi plăcea foarte mult cum gătea bunică-mea, pentru că avea multă imaginație și făcea tot soiul de combinații ingenioase.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Vanilie, clar. Nu-mi place ciocolata decât în cazuri care chiar trebuie să fie excepționale. Cu caramel. Sărat.
O cafea, mare, dimineața. Și ceai în rest. Din octombrie și până prin aprilie beau o grămadă de ceai, de la branduri și blenduri de fiță până la banalul ceai de tei.
Migdale. De lene. Dar, de fapt, nuci de Macadamia și alune de pădure. Unt. Nu-mi place uleiul de măsline. Prefer de struguri, de susan sau alte nuci.
Fructe de mare. Dar și porc. Și pește. Carne să fie! Mozarella. Proaspătă. Sau, și mai bine, burrata. Rucola. Pizza, dacă e să aleg. Dar există doar două feluri care-mi plac: Patru Brânze și aia cu ton. Ambele-s adesea greșite.
Smântânăăăăăă! Ceapă și usturoi. Nu-i înțeleg pe oamenii care mănâncă salata de vinete fără ceapă, apropo. Tarhon. Și mentă. Și busuioc. Și oregano. Și toate ierburile astea.
Fructe de pădure, dar fără mure. Mure, bleah.

Amândouă, mi-e greu să aleg. Bunica-mea era foarte creativă, dar zacuscă așa cum o face mama n-am mâncat niciodată în altă parte. Îmi lasă gura apă doar când o evoc. Ia, chiar, s-o sun să facă!

N-am permis, nu știu să merg nici pe bicicletă. Merg mult pe jos. Aș prefera Twitter, dar FB e mai eficient la noi.
La ultima întrebare, nu, mersi!

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Întotdeauna să faci nod la ață atunci când coși de mână.
Nu știu cât o să-ți folosească, dar îmi place mie vorba asta, că are un bun simț de bază, cumva.

Mai am, dar îți mai zic io când nu se uită atâta lume!