Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Am plans de foame, pe strada, vazand ca sotul
voia sa viziteze INCA un muzeu

Scris de Simona Tache
day-icon 25 September 2017 Simona Tache

 

„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez sau cu paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică.

 

 

Cu Dana Papadima am fost colegă, mulți ani, la Editura Humanitas. Se întâmplă însă să aflu despre ea, de-abia acum, cu ocazia acestei discuții despre mâncare, o grămadă de chestii care mi-o fac și mai dragă decât îmi era deja. Să încep cu începutul:

E copil de medici din Brașov și a primit o educație mic-burgheză (balet clasic, gimnastică ritmică, pian, lecții private de franceză și engleză) care nu a reușit însă să o transforme într-o conformistă.

Școala și-o amintește ca pe o veșnică pendulare între frică și rușine. La liceul brașovean Unirea, a avut o faimă ciudată. Pe de o parte, era un fel de geniu la română, nelipsită de la olimpiadele pe țară, de la cenaclurile de rigoare și din revista școlii, pe de altă parte era mare chiulangioaică, rea de gură și dovedea valențe periculoase de leadership, în sensul că, dacă venea cu vreo idee zbanghie, toți se luau după ea.

 

După Facultatea de Litere, unde, acum 30 de ani, și-a găsit și jumătatea (pe profesorul universitar Liviu Papadima, fiu al criticului interbelic Ovidiu Papadima, azi prorector al Universității București), s-a trezit catapultată abrupt, prin repartiție, într-un sat din secuimea covăsneană. Era singura româncă din sat, tânără, mai slabă decât toate elevele ei și bătută zilnic de vânt în cei 4 kilometri pe care îi străbătea până la școală. Și-a adorat elevii, a fost iubită, respectată și admirată de oamenii din sat, a învățat să bea palincă, cot la cot cu colegii maghiari, și să zică câte ceva pe ungurește. După 3 ani de stagiu și aducerea pe lume a fiicei sale, Ana, neavând nici pile, nici referințe bune la Partidul Comunist, tot ce a reușit să obțină mai bun a fost un amărât de post de învățătoare, la o școală săracă din București.

 

Revoluția a găsit-o călărind un tanc în noaptea de 21 decembrie, așa că s-a trezit brusc numită directoare de FSN-ul din școală. A fugit mâncând pământul din învățământ și a intrat, contra examen serios, la Institutul de Lingvistică. A lucrat, ca cercetător, cu marea doamnă a gramaticii, Mioara Avram. Apoi, s-a mutat o vreme la Viena, unde Liviu Papadima era lector universitar, iar ea s-a apucat să mai studieze un pic. Întoarsă finalmente în țară, a primit un job ambiguu la importanta editură Humanitas. Dupa un an de zile de făcut de toate, a pus pe picioare Humanitas Educațional, o editură autonomă în sânul trustului-mamă. Acolo a trudit 12 ani, scoțând cele mai cool manuale școlare ale epocii, cărți de copii, literatură școlară. După ce antireforma de la începutul anilor 2000 a reușit să bage în depresie toți editorii școlari neafiliați politic, s-a retras să se odihnească un pic.

 

Din 2010, e director educațional la Avenor College, care a început ca grădiniță și școală privată, după care s-a extins și pe partea de liceu și are deja în palmares câteva generații frumoase de absolvenți. E mândră să fie parte dintr-o școală de care ea și alții n-au avut parte, cu profesori-mentori de care ea și alții n-au avut parte, deși ar fi avut atâta nevoie de ei.

Pe lângă carieră, își umple viața cu mult rock and roll, cu călătorii în sălbăticie, cu sport zilnic și cu prieteni de nișă.

 

 

Văzută din afară, e genul ăla de tipă care care nu prea îmbătrânește, cu greutatea de la 20 de ani, mult umor și multă poftă de viață. Ca profă, nu am niciun dubiu că e supercool și că își încurajează elevii să fie liberi și să nu accepte niciodată constrângerea de a pendula între rușine și frică.

În cele ce urmează, am descusut-o în amănunt despre mâncare. Iată ce-i place, ce nu-i place, cu ce ar trăi o viață și nu numai:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

 

O mâncare nuștiucum la un restaurant indonezian din Amsterdam. Așa o simfonie de arome și gusturi, mai rar, nenicule! De fapt era o reuniune de platouri și platoașe comandate de o prietenă gurmandă, și nemțoaică pe deasupra, care le știa ca lumea. Noi (Eu și Liviu) am trăit la maximum fenomenul de „beție” din mâncare, deși n-am băut decât ceai, ca să nu spurcăm aromele și senzațiile.

 

Dar cea mai proastă?

 

Orice fel de ciulama cu făină cu cocoloașe și un picior de pui închegat înăuntru.    

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

 

Supa este ciorba ardelenească cu afumatură și tarhon, dar și supa de ceapă bine făcută. Am mâncat una strașnică în Alsacia, anul ăsta. Felul principal: vită cu praz la o speluncă chinezească de pe Calea Griviței. Desert: o cremă de ciocolată mustind de unt și cu alune de pădure întregi, făcută de maică-mea în anii ’80.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

 

În Bulgaria, la o cârciumioară la șosea pe lângă Velico Tîrnovo, când ni s-a recomandat un „platoaș cu asortismente de carne”. N-am mai pus gura pe carne o săptămână, nu că n-ar fi fost bun, dar a fost porcesc.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

 

Prin 2000 și ceva, în Lăptăria lui Enache. Pe scurt: o petrecere cu ceva prieteni din perioada Salvați Vama Veche, stropită îmbelșugat cu băutură din partea unuia dintre ei, importator de alcoale tari. Nu s-a băut de plăcere, cât de lăcomia „mocangelii” și asta mi-a/ne-a lăsat amintiri de… uitat.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

 

Nu fac urât, pentru că sunt timidă și rușinoasă. Dar, prin anii 90, la Munchen, fără prea mulți bani și cu foame turistică, văzând că Liviu are dor de ÎNCĂ un muzeu și eu MOR pe mine, am început să plâng în stradă. Altă dată, pentru că nu MI s-a dat un sandwich mizerabil în gara din Bruxelles, în loc să am răbdare ca să mâncăm ca oamenii la o terasă din Marea Piață, am făcut greva foamei timp de 12 ore. Foarte inteligent, știu.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

 

N-aș vrea să fiu nici una, nici alta. Dar îmi plac avocado și strugurii Hamburg.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

 

Cartofi prăjiți crocanți în exterior și pufoși pe dinăuntru, presărați cu tone de telemea.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

 

Ce ne-a dat la cafeterie, la școala unde lucrez: ciorbă de peri și legume gratinate, cu salată de vară. Bun. La următoarea, după ce termin de răspuns aici, am salată de vinete cu felii de ou răsfiert ca decor, ardei gras umplut cu brânză și ceapă frecate cu unt și o mega salată de roșii cu ceapă verde și brânză presărată pe deasupra.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

 

Cârnatul alb de bere. Cred că îi zice Turinger.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

 

Prietenul Sandi de la 24 Fun, cu papa prietenos și farmec personal. Mama mea pe vremuri când se punea în fason pentru musafiri.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

 

Vanilie, cafea, caju, ulei de măsline ȘI unt, porc, mozarella, rucola, pizza, sos de smântână, ceapă ȘI usturoi, busuioc, frăguțe, mâncarea mamei, bici, Facebook și altele…

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

 

Let it flow! Inspirat de proful meu de la sală, inegalabilul Geo Bogdan.