Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

As vrea sa fiu o para verde, in livada de la tara,
din anii copilariei mele

Scris de Despre Alcool
day-icon 26 September 2018

„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Siminei Bădică.

 

 

Simina Bădică e curator la Casa Istoriei Europene din Bruxelles, după ce, între 2006 și 2017 a fost cercetător, curator și șef al Arhivei Etnologice, la Muzeul Țăranului Român din București. Are un doctorat în istorie la Central European University din Budapesta și a predat studii muzeale la SNSPA. Iubește muntele și rezistă din prima foarte bine la multe sporturi pe care nu le-a mai făcut niciodată. Poate fi calmă atunci când oricine altcineva ar exploda. Repară chestii prin casă, dacă e nevoie, sau montează mobilă Ikea. Se descurcă de minune și în conversații de geeks, și în aventuri hipioate, și în contexte academice. Eu am împărțit cu ea multe, în bucata mare de viață, de când ne cunoaștem, și, cu siguranță, voi mai împărți, pentru că e parte din familia mea urbană. În rândurile de mai jos, am luat-o temeinic la întrebări despre mâncare:

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Mâncarea e bună când ți-e foame și când e făcută cu dragoste. Și când o mănânci cu cineva drag. Din aceeași farfurie. Când toate aceste criterii sunt reunite iese cea mai bună mâncare din lume. Pentru mine aceste criterii s-au reunit cel mai des în jurul unei ciorbe. 

 

Dar cea mai proastă?

Mâncarea proastă e multă și la momentul nepotrivit. Cred că cele mai proaste mâncăruri le-am mâncat la nunți. De la o astfel de nuntă am plecat înainte de ora 12 pentru că soțului meu îi apăruseră deja bube. De la sarmale, a zis el atunci.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea preferată e pasată și verde, de spanac, mazăre, brocolli sau orice altă legumă verde. La felul principal aș mânca oricând (spun “oricând” pentru că de fapt mănânc asta extrem de rar) o friptură de vită cât mai crudă. Desertul ideal conține ciocolată, bezea și zmeură sau, și mai bine, frăguțe. Ar putea fi tort de ciocolată cu bezea, făcut de mama, sau Pavlova. Prăjitura, nu balerina.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Mai scap la McDonalds uneori. Și invariabil mi se face rău dup-aia, chiar dacă am mâncat doar un sandviș cu cartofi prăjiți. Sau o fi doar vinovăția?

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Mă gândesc de cinci minute la întrebarea asta și încep fraze pe care apoi le abandonez. Bine că nu e un interviu televizat. Ar părea că ultima oară am băut prea mult acum jumătate de oră. Cam de fiecare dată când am băut prea mult, mi s-au întâmplat chestii greu de uitat. Majoritatea mișto, dar absolut de nepovestit într-un interviu care va fi publicat. Și, oricum, nu aveau legatură cu mâncarea.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

După două sarcini în care am ajuns să umblu cu mâncare în geantă, pentru că TREBUIA să mănânc din trei în trei ore, precum bebelușii, cred că mi-am îmblânzit monstrul. Monștrii, că sunt doi: cel al foamei și cel al pipi-ului acuuuuuuuuum. Practic, pot rezista ore în șir fără mâncare și fără o toaletă decentă, fără să omor pe nimeni din cauza asta.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Dintre legume, aș vrea să fiu conopidă. Ai șanse mari să mori de moarte bună, ofilită și scofâlcită și nu devorată. Sunt incredibil de mulți oameni care urăsc cu sinceritate și pasiune conopida. Mai puțin fiul meu Toma, care m-a întrebat cu candoare după ce și-a comandat legume fierte, și eu l-am întrebat dacă preferă conopidă sau brocolli: Conopida, clar conopida. Cui nu-i place conopida? Deci dacă o fi să mor, ca conopidă [sic!], aș vrea să mă ronțăie satisfăcut Toma, nu să fiu molfăită cu scârbă de un copil obligat să își termine legumele.

Ca fruct, aș vrea să fiu o pară în livada de la țară, din anii copilăriei mele, para aia pe care nu aveam niciodată răbdare să o lăsăm să se coacă și o mâncam mereu pe jumătate verde.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Pâine cu unt și cu sare, mâncarea preferată a copilăriei mele. Dacă pâinea e proaspătă și untul franțuzesc (nu din ăla românesc al anilor ‘80 pentru care noi, copiii, eram împrumutați vecinilor de coadă), chiar că aș putea trăi cu asta toată viața.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

De când lucrez la Bruxelles, mănânc destul de consistent la prânz. La ora 12 tuturor ne e brusc foame. Astăzi am mâncat friptura de vită saignant cu cartofi copți și salată. Următoarea masă va fi în fața unui film, probabil voi ronțăi niște fistic cu o bere bună belgiană lângă.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Creveți cu sare, la wok. Mulți. De ronțăit ca semințele.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Bucătarul preferat este tot timpul celălalt. Dacă nu a trebuit să gătesc eu, suntem deja aproape de perfecțiune. Gătesc de nevoie, recunosc, pentru copii. În ultima vreme, am început să fac cu plăcere clătite. Și papanași fierți. În concluzie, bucătarul meu preferat este acela care gătește de plăcere și nu de nevoie.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Faptul că mâncarea e o chestiune de gust și alegere a fost o revelație târzie în viață. Am fost obișnuită să mănânc ce mi se punea în farfurie. Și să mănânc tot. Când aveam douăzeci și un pic de ani, prietena mea cea mai bună a făcut un băiețel. Îmi amintesc perfect scena din bucătăria lor în care Symeon – care avea atunci mai puțin de un an – era întrebat cu mare seriozitate dacă vrea iaurt cu fructe sau iaurt simplu. Mie mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama că pe mine nu mă întrebase nimeni, toată copilăria mea, ce prefer.

Deci: ciocolată, cafea, fistic, unt, pește, parmezan, spanac, paste, sos de roșii, ceapă, busuioc, fructe de pădure, mâncarea mamei.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Iată un sfat înțelept pe care eu nu l-am urmat niciodată. E ceva ce o tot auzeam pe bunică-mea spunând: „De la masă, trebuie să te ridici cu o ușoară senzație de foame.” Ți-l spun ție pentru că, nefiind bunica ta, poate chiar o să-l urmezi.