Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Ciresele sunt vesele si mereu gata sa stea la urechi
si sa prinda gandurile oamenilor

Scris de Simona Tache
day-icon 3 July 2019 Simona Tache

„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Alexandrei Bădicioiu.

 

 

O știu pe Alexandra (Andra, pentru mine) de vreo 15 ani, de când țineam o rubrică zilnică în Cotidianul, iar ea mi-a fost, pentru o vreme, editor. Azi îi citesc interviurile și multe alte materiale în Iqads. Dacă ar fi să o descriu în trei cuvinte, aș alege “echilibru”, “inteligență” și “blândețe”.

 

Îmi place felul ei rațional și calm de a privi lumea, dar și bruma de poezie pe care o pune uneori în cuvinte. Îmi place mintea ei deșteaptă și creativă, dar și bunătatea ei. Îmi place felul în care își crește băiețelul, pe Ștefan, și îmi place să vorbesc cu ea despre orice, oricând, mai des sau mai rar. Nu se putea să nu o iau un pic la întrebări și despre mâncare. Citiți ce a ieșit.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Pentru mine, mâncarea e amintire. Gustul e despre oamenii din jur, anumite perioade ale vieții, o anumită lumină care conturează decorul, starea de spirit. În aceeași măsură, cea mai bună mâncare poate fi un platou cu sushi, în Centrul Vechi, într-un decembrie în care Bucureștiul era îngropat în zăpadă sau ouă prăjite cu mămăligă și carne de la borcan, pregătite de mamaie, când copilăria părea fără sfârșit.

 

Poate, totuși, cea mai bună mâncare a fost o porție gigantică de scoici cu usturoi și pătrunjel, la o terasă pe malul mării, în Constanța, când fiu-miu a vrut să guste pentru prima dată și i-a plăcut atât de mult încât a devenit, din acel moment, mâncarea lui preferată.

 

Cea mai bună mâncare sunt mesele pe care le iau cu familia mea mare. Mese din acelea pline, cu de toate, picate parcă din Mireasa tânără a lui Baricco, de obicei în mijlocul unei curți din Șoimari, satul bunicilor în care mi-am petrecut copilăria, mese care durează ore în șir și toată lumea gustă de la toată lumea și se minunează de cât de bun e și vorbim de rețetele speciale ale mătușilor, bunicilor și mamelor și pare că timpul e blând, totuși, și bătrânețea mai poate fi amânată măcar până când strângem masa.

 

Dar cea mai proastă?

Cea mai proastă mâncare a fost la un all inclusive, unde totul, de la pâine, brânză, paste, cafea sau prăjituri avea un gust dulceag și chimic. La finalul vacanței, aveam impresia că și apa are gust de plastic.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Supa mea preferată e o ciorbă. Se numește ciorbă de os cu ou și oțet și se face din ciolan de porc afumat, gras, cu zgârciuri moi și neapărat șorici deasupra. Are consistența unei ciorbe de burtă, dar comparația e nedreaptă pentru amândouă. Este specialitatea familiei. Când ciorba asta se face pe undeva pe la vreo mătușă sau verișoară, știu că mi se pune deoparte și, dacă sunt prin zonă, sunt chemată la masă. Dacă nu sunt prin zonă, îmi trimite mami la București.

 

Dacă aș îndrăzni să comentez ce caută ciorba de os lângă actele de care aveam nevoie urgent, mi se răspunde ca și cum aș avea amnezie gastronomică: E ciorbă de os!

 

Nu am un fel principal preferat sau am prea multe. Chestia e că mă bucură mâncarea: și simplă, și fandosită, și foarte condimentată, și fără mirodenii de niciun fel. Și roșii cu brânză, și pâine coaptă cu unt și sare, și musaca, și ostropel, și burgeri, și rasasfour. Mi-am dat seama că am îmbătrânit când am realizat că încep să îmi placă până și varza și sarmalele.

 

Desertul preferat: baclava. Când mănânc baclava simt că undeva pe o planetă îndepărtata se închină un imn generozității universului.

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Vara este anotimpul exceselor. Mănânc prea multă înghețată și prea multe cireșe, uneori în aceeași zi. Dacă rațional nu pot pune limită, o face corpul până la urmă 😛

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

În facultate, la Cluj. Am început un grătar inofensiv la niște prieteni și a durat vreo trei zile.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Vai, da. Fac urât la foame. Zilele trecute eram cu copilul prin magazine, îi căutam pantofi pentru o nuntă, uitasem să mănânc dimineața și se făcuse 4 după-amiaza, iar el continua să întoarcă paietele de pe fiecare tricou pe care îl întâlnea și erau foarte multe tricouri cu paiete și niciun pantof de nuntă și atunci i-am spus că dacă nu plecăm o să leșin în magazin sau o să mă tăvălesc pe jos și o să fac un tantrum mai mare decât toate ale lui. Nu am leșinat și nici nu m-am tăvălit pe jos, dar scenariul devenea din ce în ce mai posibil, în timp ce el continua să perie netulburat paietele de pe tricouri.

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

Aș alege să fiu cartof. Am citit la un moment dat un studiu care spunea că oamenii pot supraviețui cel mai mult mâncând cartofi, dacă ar fi obligați să mănânce un singur lucru. Mi-a plăcut povestea cartofului. E denigrat continuu, dar de fapt, uite, conține cam tot ce e necesar pentru supraviețuire.

 

Dacă aș fi un fruct, mi-ar plăcea să fiu cireașă. Cireșele mi s-au părut mereu niște fructe vesele, care nu se iau prea în serios, puse pe glume, gata să stea la urechi și să prindă gândurile oamenilor.

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

 Nu pot să mănânc un singur fel de mâncare nici măcar la o masă, pentru că mă plictisesc. Sau două felii din aceeași pizza. Tocmai de asta îmi place cel mai mult micul dejun. Pentru că pot să mănânc ouă prăjite, dulceață cu unt, cârnați, roșii, brânză și nu e nimic ciudat. În Phantom Thread, care mi s-a părut foarte plictisitor și pe care l-am văzut doar pe jumătate, chiar și cu Daniel Day-Lewis în el, personajul principal comandă un mic dejun celei de care tocmai se îndrăgostește. Comanda era așa:

Welsh rabbit with a poached egg … bacon … scones, butter, cream, jam … a pot of lapsang souchong tea. And some sausages.

Mi s-a părut perfect. Ca să răspund la întrebare, chiar și încălcând regulile, aș mânca toată viața micul dejun din Phantom Thread.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

A fost o masă cuminte, la un fel de fermă în afara Bucureștiului: friptură, mici, cartofi prăjiți, salată cu roșii și castraveți. S-a remarcat însă un papanaș dolofan, care înota în smântână și dulceață de afine și care a fost atacat cu politețe sălbatică de mai multe persoane.

La următoarea, o să mănânc micul dejun și asta deja mă face foarte fericită.

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Merg foarte bine cârnații, în timp ce se prăjesc, și arunci niște bere pe ei să îi liniștești. La început sunt mirați de vizită, dar apoi par să se înțeleagă și să aibă niște conversații aprinse în tigaie.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Bucătarul meu preferat e băiatul meu, Ștefan, care acum învață să gătească și, în funcție de zilele săptămânii, își dorește să aibă, când va fi mare, un restaurant doar cu brânză, un restaurant doar cu paste, un restaurant doar cu clătite americane cu înghețată sau să fie pompier în Italia sau cercetător într-un domeniu nedefinit.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

Ciocolată. Cafea. Fistic. Unt. Pește. Parmezan. Rucola. Pizza. Smântână. Usturoi. Mentă. Fructe de pădure. Mâncarea mamei și a bunicii. Trotinetă. Facebook.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

Mi-e frică să dau sfaturi, mi se pare că trebuie să ai doctoratul în trăit sau ceva de genul ăsta. O să las un citat, în schimb, din jurnalul lui Tolstoi:  ”Noi găsim că aerul e plăcut pentru că trebuie să respirăm. Și tot astfel descoperim frumusețea pentru că trebuie să iubim”.