Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

COXINHAS BRAZILIENE CU UMPLUTURA DE PUI

day-icon 3 October 2013

 

Povestea de astăzi este despre prima mea incursiune destul de stângace în bucătăria braziliană. Am zis să încep cu ceva mai puţin complicat. Coxinhas se vând aici în brutării şi la ambulanţii ce-şi cară, pe o roată sau două, microtarabele tip fast food la ora prânzului. Sunt umplute cu pui, cod uscat desărat, carne tocată sau amestec de brânză şi şuncă. Le-am ocolit multă vreme pentru că, la prima experienţă, am avut senzaţia că înăuntru aluatul nu e niciodată suficient preparat. Abia când le-am făcut, am priceput de ce presupunerea mea era incorectă. Ei bine, numai simplă n-a fost experienţa asta a mea şi e musai să o repet pentru rezultate mai bune. Ceea ce urmează respectă felul în care Coxinhas sunt făcute în mod tradiţional în Brazilia, adaptat celor câteva certitudini culinare pe care le deţin mulţumită anilor de experienţă de până acum, abaterile de la reţeta originală fiind minimale.

 

coxinihas012

 

SUPĂ

Ingrediente: trei pulpe de pui cu os şi un spate întreg (torace şi târtiţă), o ceapă, trei căţei de usturoi, o ramură de busuioc proaspăt, doi litri de apă.

Treaba ştiută. Foc puternic până începe să se ridice spuma, dacă e cazul. Spumat, apoi foc mic şi fiert cu capac minimum o oră şi jumătate. Strecurat bulionul, separat carnea, înlăturat legumele fierte. Supa merge în etapa următoare, puiul stă o tură să se răcorească.

 

ALUAT

Ingrediente: un litru de supă de pui, 100 ml de bere blondă, 500 de grame de făină albă, 100 de grame de unt bun, sare şi piper proaspăt măcinat.

Am pus supa la fiert, cu untul, sarea şi piperul. Am aşteptat să fiarbă în clocote mici şi am început să adaug treptat făina, amestecând în permanenţă cu un tel. Sună familiar? A zis cineva “ciulama”? Pe măsură ce am adăugat făina, aluatul se îngroaşă. Cât aluatul era încă moale, am adăugat berea şi am încorporat-o în aluat.

 

coxinihas006

 

Telul, pe care l-am folosit în primul rând pentru a rata “cocoloaşele” a fost înlocuit de o lingură serioasă de lemn. Când am terminat făina, aluatul începea să se desprindă deja de fundul cratiţei care a stat pe foc pe toată durata operaţiunii. Am mai amestecat încorporând restul de făină şi am amestecat până aluatul a devenit compact şi complet dezlipit de cratiţă.

 

coxinihas007

 

Da, e nevoie de atenţie la primele linguri de făină şi apoi de forţă până la sfârşit. Femeile baiene numai de lipsa forţei nu se pot plânge. Aluatul stă o tură departe de foc, să se răcorească, apoi încă una, în frigider, într-un vas uns cu unt, măcar o jumătate de oră. Eu vă recomand o oră, cu vizite şi amestec din sfert în sfert, ca să nu devină prea dur. Reintră puiul pe teren.

 

UMPLUTURĂ

Ingrediente: carnea dezosată de pe pulpele de pui, bine răcită, 50 ml ulei de măsline, o ceapă tăiată mărunt, trei căţei de usturoi tăiaţi mărunt, o tulpină mică de praz, tăiată fin, două roşii fierte, decojite şi tăiate cuburi mici, 100 ml de bere blondă, 50 ml de suc de roşii, pătrunjel proaspăt tocat, sare şi piper, oregano uscat.

 

coxinihas004

 

Înainte de a mă apuca de umplutură, a trebuit să dau piept cu metoda prin care carnea de pui fiartă poate fi mărunţită pentru a căpăta structura şi textura apropiată pastei în timpul preparării ulterioare. Am dat deocamdată piept (de pui, sic!) cu ea, dar primul rezultat nu mă mulţumeşte deloc. Ideea e aşa: cu mâna stângă ţii bucata de pui fără os presată pe suprafaţa de lucru, cu latul fibrei spre dreapta. Cu mâna dreaptă înarmată cu o furculiţă mai ţapănă începi şi “muşti” mărunt din bucata de pui. Cu cât mişcările furculiţei sunt mai scurte şi mai ferme, cu atât “tocătura” e mai fină. Eu atât am putut, dar sunt convins că vouă vă va ieşi mult mai mărunt, cam ca mie data viitoare. În portugheză, acţiunea asta este denumită de verbul “desfiar”, mărunţire, rupere în bucăţi. Participiul lui este “desfiado”, tocat.

 

coxinihas005

 

Acum umplutura. Am început cu o tigae bine încălzită în care am încins apoi uleiul. Ceapa, prazul şi usturoiul – primele în uleiul încins, până au devenit transparente. Apoi puiul mărunţit, bine amestecat cu restul conţinutului tigăii. Apoi roşiile fierte, ajutate de sucul de roşii şi de bere să se omogenizeze cu restul compoziţiei. Apoi totul amestecat până ce sosul se reduce aproape complet. Sare, piper, oregano, pătrunjel proaspăt şi încă două minute de amestecat pe foc. Şi gata. Umplutura stă şi ea o tură, să se răcească suficient pentru a da piept (da, de pui!) cu aluatul. Tu deschide-ţi o bere rece şi trage aer în piept. Urmează mama lu’ Gheorghe Dracu: modelarea.

 

MODELARE

Aluatul, dragi şi hărnicuţe, trebuie să fie foarte bine răcit, dar în niciun caz ţeapăn. Dacă e rigid, luaţi-l puţin la frământat cu delicateţe. Trebuie să puteţi lua bucăţi din el şi să le modelaţi cu ajutorul căldurii palmei. Grosimea aluatului n-ar trebui să depăşească o jumătate de centimetru, dar nici nu trebuie să se rupă în momentul în care-l strângeţi în jurul umpluturii. Dacă aluatul e suficient de rece, nu se va rupe. Dacă se rupe cu umplutura în el, nu vă imaginaţi vreo clipă că reuşiţi să-l mai lipiţi sau să refolosiţi bucata de aluat. Salvaţi umplutura, luaţi altă bucată de aluat.

 

coxinihas008

 

În mijlocul aluatului întins, puneţi o cantitate potrivită de umplutură. “Potrivită” înseamnă aici măcar egală cu cantitatea de aluat asignată. Coxinhas în care e mai mult aluat decât umplutură sunt o insultă.

 

coxinihas009

 

Apoi îngropaţi aluatul între marginile ridicate ale bucăţii de aluat, scăpaţi de surplusul de cocă pe care vă dau aici scris că-l veţi avea la fiecare modelare şi daţi-i forma asta 😀

 

coxinihas010

 

Rânjesc pentru că şi eu am zis că e aproape banal. Vorbim după ce treceţi prin asta. Raportaţi mărimea fiecărei Coxinha la podul palmei. Ca să aveţi un reper de proporţie. Şi dacă aţi terminat etapa asta şi aveţi pe o farfurie, în faţa voastră, măcar zece lacrimi de-astea de iubire, înseamnă că puteţi să vă apucaţi de prăjit.

 

coxinihas012

 

PRĂJIRE

Ingrediente: un litru de ulei pentru prăjit, 2 ouă bătute, pesmet

Încingeţi bine uleiul într-o tigaie înaltă. Cât de bine, vă poate spune un băţ de chibrit lăsat să plutească în uleiul curat. Când se aprinde chibritul, e intrarea ta. Cât se încinge uleiul, daţi pe rând jucăriile prin ou şi apoi prin pesmet. Încecrcaţi să le manevraţi cu delicateţe şi să nu le găuriţi. La prăjire, prin orice orificiu sigur va ieşi măcar puţin sos de la umplutură. Ori eu am fost în zi proastă, ori ceva a fost împotriva mea în aventura asta, ale mele s-au cam fisurat toate. Asiguraţi-vă că uleiul acoperă integral toate guguloaiele şi neapărat prăjiţi maximum patru la o rundă. Altfel, uleiul se răceşte considerabil, timpul de păjire creşte, cantitatea de ulei absorbită de preparat e mai mare etc. Desigur, le scoateţi pe un platou acoperit cu două-trei straturi de hârtie absorbantă de bucătărie.

 

coxinihas013

 

GREŞELILE MELE

Aluatul nu a fost suficient de rece şi înclin să cred că am greşit proporţia supă-unt-făină. Eu v-am dat cantităţile corecte, eu nu le-am respectat cu stricteţe. Puiul trebuie mărunţit foarte bine, ceea ce eu iar nu am îndeplinit, fiind prima dată când am încercat metoda. Şi am palma prea mare. Vă sugerez să lucraţi cu nişte mâini de dimensiuni normale.

 

CONCLUZII

Vă spuneam la început despre senzaţia mea că aluatul din jurul umpluturii e crocant la exterior şi cremos înăuntru. Deci crud din punctul meu de vedere. Şi nu e aşa. Aluatul e fiert din start, deci nici vorbă de înghiţit făină crudă. Desigur, nici făina fiartă nu e vreo minune, dar din nou mă pun chezaş că nu vă veţi încumeta să faceţi treaba asta mai des de o dată pe an sau chiar mai rar. Structura e foarte interesantă, textura e drăgălaşă, conţine multe dintre trăsăturile definitorii ale brazilienilor în general, dar despre asta poate vă voi spune cu altă ocazie. Aroma berii e acolo cu un scop foarte precis şi sunt convins că-l veţi descoperi cu bucurie.