Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Cum sa fii erou cu un gest simplu

Scris de Vlad Petreanu
day-icon 18 December 2012

 

Respect masinile aproape la fel de mult pe cat respect armele.

 

Pana la un punct, sunt si destul de asemanatoare, desi nu par la prima vedere. Si masinile, si armele sunt, in esenta, dispozitive mecanice construite cu scopul de a servi unor nevoi ale omului. Ambele confera statut si confirma puterea. Nici masinile, nici armele nu pot fi folosite legal fara permis. Si, in fine, atat masinile, cat si armele, pot ucide foarte usor oameni, chiar mai multi deodata. Atata doar ca, in cazul armelor, posibilitatea asta este o evidenta, in timp ce puterea de seductie a masinilor mascheaza potentialul lor de a omorI. Iar asta le face, de fapt, chiar mai periculoase decat armele. Nu de alta, dar majoritatea dintre noi sofam zilnic, ani la rand, dar n-apucam sa tragem cu o arma de foc niciodata in viata.

 

Ganditi-va: pe sosele, moartea e intotdeauna la doar cateva palme distanta. Conduceti un obiect de o tona, doua, trei sau mai multe, cu mare viteza, printre alte obiecte la fel de grele care se deplaseaza de asemenea cu mare viteza in sensul vostru sau in sens opus, despartite, cum spuneam, doar de cateva palme distanta. In aceste obiecte se afla oameni, familii cu copii, tineri, batrani, oameni furiosi sau adormiti sau plictisiti sau grabiti sau neexperimentati.

 

Sau, poate, beti.

 

Stiti de ce nu se fac teste de coliziune frontala pentru viteze de peste 60 de km/h? Pentru ca sunt pur si simplu inutile. Corpul uman nu poate supravietui unei decelerari subite de la 60 km/h la zero.

 

In timp ce sofati, legal, cu 60 de km/h, si pe sensul celalalt trec pe langa dv., vajaind, soferi care conduc si ei, legal, cu 60 de km/h, ganditi-va ce spune fizica despre viteza si masele combinate ale unor obiecte care se ciocnesc frontal.

 

Apoi numarati-i pe cei care trec pe langa dv., pe sensul opus, cu viteze mult mai mari de 60 km/h. Nu raman prea multe sperante, nu-i asa? In afara de speranta ca restul soferilor de pe sosea stiu ce fac si inteleg ca manevreaza un dispozitiv mecanic la fel de periculos ca o arma de foc. Asta presupunand ca dv. insiva stiti ce faceti.

 

Saptamana trecuta am participat la un curs de conducere defensiva unde s-a simulat sofatul sub influenta alcoolului. Instructorul ne-a inmanat o pereche de ochelari speciali care te faceau sa vezi ca si cum ai fi fost beat pulbere – genul acela de betie care te trimite in patru labe inainte sa te rostogoleasca in sant. Nu era nici un sant in poligon, dar echilibrul era cu adevarat greu de gasit.

 

Prima proba: sa luam cheia din mana instructorului, aflat la 5 pasi distanta. Nici unul dintre cursanti n-a reusit din prima – va spun asta ca sa realizati cat de “beti” ne faceau ochelarii respectiv. Vazuti de pe margine, cursantii aratau ca niste cheflii binedispusi, iesiti din carciuma dupa cate o betie strasnica si hotarati sa plece acasa cu masina. In hohotele asistentei, ne-am clatinat fiecare incercand sa apucam cheia oferita de instructor, am prins cu ambele maini masina care avea tendinta sa se rasuceasca, inexplicabil, si am pipait portiera in cautarea broastei.

 

Eu am daramat apoi toate jaloanele de pe traseu. De fapt, le-am strivit de-a binelea pe vreo doua si am agatat cu baia de ulei un al treilea, pe care l-am tarat apoi, sub masina, intreg traseul. Si, pentru ca ochelarii simulau perfect betia, nici n-am stiut ce facusem. Am fost realmente mirat cand mi-au spus amicii rezultatul; eu eram convins ca sofasem perfect.

 

Am vazut criminali dintr-acestia nestiutori pe la diverse emisiuni de stiri: cine, eu? Fugi d-aci, dom’le, nu se poate!

 

Ni s-a explicat, apoi, cum sa ajuti un prieten beat care insista sa conduca un obiect de o tona, doua, trei sau mai multe printre alte obiecte la fel de grele, care se deplaseaza de asemenea cu mare viteza. E foarte simplu: oferiti-va sa-i deschideti dv. portiera, ba chiar oferiti-va sa-l ajutati sa se aseze in scaun. Faceti-o razand, ca o gluma buna, pana va da cheia din mani. Apoi, cu o miscare energica, arcuita, zvarliti-i cheia cat mai departe. Daca e vreun lac e aproape, aruncati-i-o in lac. Daca nu, poate vedeti vreun canal in jur. Folositi-l. Sa nu va para rau: i-ati salvat viata, si nu numai pe a lui.

 

De fapt, va puteti chiar felicita: cu atatea vieti salvate printr-un gest atat de simplu, sunteti de-a binelea un erou.