Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Imi place lemon grass soup, dar fara borsul moldovenesc as muri

Scris de Simona Tache
day-icon 17 April 2019 Simona Tache

„Suntem ceea ce iubim” a zis, la un moment dat, Nichita Stănescu. Adică putem să fim un humus cu sâmburi de rodie, în unele zile, ba chiar și o bere bună sau un espresso perfect, asta dacă nu e vorba fix de momentul în care suntem papanași cu dulceață de afine și multă smântână sau tiramisu cu fructe de pădure ori ciocolată de casă. În cele ce urmează, voi realiza portretele din mâncare și băutură ale unor oameni care-mi sunt mie simpatici. Îi voi picta cu supă cu găluști, ori cu coaste de porc la grătar, ori poate cu curry thailandez, sushi sau paella cu fructe de mare, în funcție de ce-mi vor răspunde ei la întrebările puse cu mare poftă de mâncare. Voi lucra cu materialul clientului, adică. Astăzi e rândul Oanei Giurgiu.

 

 

Oana a fost jurnalist, dar cei mai mulți o cunoaștem ca producător de film și realizator de documentare, de numele ei legându-se și TIFF, dar și Premiile Gopo. O mai știm și ca pe o persoană suficient de relaxată cât să își fi vopsit părul portocaliu, ca pe o tipă plină de umor și ca pe o povestitoare savuroasă. Dacă vom fi suficient de norocoși, își va aduna, la un moment dat, istoriile superamuzante de la filmări în paginile unei cărți. Dacă nu, asta e, vom fi nevoiți să le transmitem din gură-n gură, pe cale folclorică. Oana călătorește mult, așa că a avut ocazia să mănânce tot felul de chestii, în tot felul de locuri. Am descusut-o pe marginea subiectului în cele ce urmează.

 

Care e cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o ever?

Mâncarea thailandeză.

 

Dar cea mai proastă?

Mâncarea din Elveția sau din Estonia, nu mă pot hotărî.

 

Supa ta preferată? Felul principal? Desertul preferat?

Lemon grass soup aka Tom Yam, cu cât e mai fierbinte și mai iute, cu atât vrei mai mult și mai mult. Doar că nu mănânc lemongrass soup foarte des, așa că trebuie să spun ceva important: mama e din Piatra Neamț, eu am crescut cu borșul moldovenesc, nu e vorba că-mi place, dar borșul asta e cu adevărat drog. Poți să iei o pauză de la el, dar după o vreme te stingi din picioare, dacă nu îl mănânci. E fain în Ardeal, dar fără borș eu mor. Îmi amintesc că, odată, am înnebunit o prietenă la Londra, să găsim un restaurant rusesc, să mănânc ceva care să semene cu borșul moldovenesc. Eram în sevraj.

 

Altădată, întorcându-mă după o lună de hălăduit cu trenul prin Europa, când am ajuns la Timișoara, am mers direct într-un restaurant unde am comandat borș, friptură cu cartofi prăjiți și o salată de roșii adevărată, cu telemea rasă pe deasupra. Borșul ca borșul, dar salata asta chiar n-o găsești în vestul Europei. Apropo de salate, eu aș zice că în România mai bine ne-am rezuma la salata de roșii, la aia de varză crudă și murată și la murături, că n-are rost. Nu am mâncat nicăieri o salată de-asta fantezie, cu un dressing măcar acceptabil, nu senzațional. Pe bune, ce sens are să ne mai chinuim? O prietenă dădea tot timpul salata de varză înapoi chelnerului și-i zicea „Spune-i, te rog, bucătarului să mi-o frece cu sare” și apoi către mine „Poa’ să fie și murdar pe mână, dar să fie varza frecată”.

Ca fel principal, iubesc curry-urile. Galbene, roșii, verzi, cu orice în ele.

Ca desert, crema de zahăr ars. I mean cremă de zahăr ars, nu ”crème brûlée” sau alte farafastâcuri, crema aia făcută de mătușă-mea în vasul de yena!

 

Când ai mâncat ultima oară, până ți s-a făcut rău, cât ai mâncat și, mai ales, ce?

Ultima dată când mi s-a făcut rău, nici măcar n-am mai apucat să mănânc. Am așteptat Crăciunul ăsta să fac jumări. Eu pot să fiu de mâine vegetariană, dar la jumări nu aș putea renunța în veci. Și m-am dus la Obor, am găsit jumări gata făcute, de porc, de gâscă, am luat din fiecare și apoi o bucată de slănină, să mi le fac pe ale mele. Și, cât prăjeam la jumări, am mai ronțăit din celelalte. Când au fost gata și jumările mele, bila mea a zis „Sister, consideră că te-am părăsit, dacă vrei să mai mănânci jumări, ești pe cont propriu”. Și uite așa tot nu m-am săturat de jumări, dar nici că le mai fac eu, vreodată. Să le facă altcineva. Dacă stai în miros, e ca și cum ai mânca un lighean.

 

Când ai băut ultima oară prea mult și ți s-a întâmplat ceva greu de uitat?

Nu rețin un moment jenant, decât de prin studenție, când s-a întâmplat să întrec măsura. Ca norocul, eram vizavi de casa unor prietene, dar una era gripată și lua antibiotice, alta avea de învățat, iar frate-miu avea deja două beri la bord, așa că m-am luptat aproape singură cu o sticlă de ceva, până când limba nu mă mai asculta și ieșeau niste sunete dubioase și absolut caraghioase, de mă stricam de râs eu însămi, auzindu-mă. Fusesem veșnic dată de exemplu acestor prietene de către părinții lor, așa ca n-o să le uit cum au declamat ”Mergem să o ducem acasă pe Oana, să vedem ce față fac ai ei!”. Se adunaseră, în fraza asta, toate frustrările copilăriei: ”Ia uite-o pe Oana cum spală geamurile”, ”Oana merge la olimpiadă la matematică”, ”Oana face aia și drege aia”. :))

De atunci am învățat să îmi ascult organismul și când zice el stop, e stop. E bine să fii un pic atent la ce îți spune corpul tau, că în situații de-astea e mai înțelept decât tine.

 

Cum faci când ți-e foame? Iese monstrul din tine? Zi-mi o poveste cu monstrul ăsta. Dacă tu n-ai monstru, sigur te-ai întâlnit cu ai altora.

Când mi-e foame, mă doare stomacul și plec la vânătoare, cotrobăi prin frigidere uneori mai fur din mâncarea colegilor, dar nu fac urât. De altfel am observat că noi ăștia cu rezerve J rezistăm mai bine la foame decât uscații. Ăia fac foarte urât. Concluzia e că „dodoloții” sunt oameni mai chibzuiți. :))

 

Dacă ai fi o legumă, ce ai alege să fii? Dar dacă ai fi un fruct?

N-am chef sa fiu legumă, nu pot să fiu leuștean? E mai special. Ca fruct aș fi cireașă.

Aș putea să mănânc cireșe până îmi explodează stomacul. Sunt o mâncătoare profesionistă de cireșe. Văd, în piață, care au viermi sau nu dintr-o singură privire. 

 

Dacă ar fi să mănânci toată viața un singur fel de mâncare, care ar fi acela?

Pot să îți spun ce știu că a funcționat – am avut o perioadă când filmam de noapte, mă culcam dimineața și mă trezeam pe la 17:00 și preț de vreo 40 de zile am mâncat doar paste cu pesto, zi de zi. M-am oprit că a venit Crăciunul, dar nu aș fi avut o problemă să mănânc în continuare același lucru. Iar, anul trecut, am făcut o fixație: mâncam dimineața două felii de pâine prăjită cu ulei de măsline și sare. Luni în șir am făcut asta.

 

Ce ai mâncat la ultima masă? Ce o să mănânci la următoarea?

Am mâncat o salată cu spanac, valeriană, roșii, ardei (mi-a fost lene să îl trag la grătar, așa că l-am mancat crud, chiar dacă nu-mi cade bine), blue cheese și niște nuci, ulei de măsline, oțet balsamic și sare. Ce naiba o fi așa greu să faci un dressing?

Ce să mai mănânc la urmatoarea, că, uite, din conștiință mâncasem în seara asta salată, dar, vorbind de toate astea, mi-am amintit de un rest de covrig cu susan și m-am dus la bucătărie.  Cum naiba să mai ajung eu manechină, cu interviuri despre mâncare?

 

Ce merge cel mai bine lângă o bere?

Ce întrebare e asta? Cârnați buni, picanți, sau și din ăia albi, cârnați, cârnați, cârnați în toate formele și diametrele lor, cu muștar sau hrean.

 

Bucătarul preferat? Poți să o numești și pe bunica ta, ba chiar și pe tine, important e să argumentezi.

Eu nu cred că există bucătarul perfect, fiecare se pricepe la câte ceva, mai bine. Eu, în fiecare oraș, am câte un loc în care am descoperit că îmi place ceva anume și dacă pot, nu ratez – în Cluj supa thailandeză la „Lotus” sau zama de gălbiori la „Zama” sau mici în târg la Ozser, o pizza (mă rog, o focaccia cu brânză și nuci) la „Pardon” în Sibiu, o ciorbă cu tarhon la „L&G” în Mediaș, măduvă la „Laci csarda” în Târgu Mureș, pâine în secuime, icre de știucă la Sulina, calabalâc (pește) în cherhana la Vama Veche. Apoi, am diverși prieteni care gătesc, fiecare e talentat la câte ceva.

 

Ciocolată sau vanilie? Cafea sau Ceai? Migdale sau fistic? Ulei de măsline sau unt? Porc sau pește? Mozarella sau parmezan? Rucola sau spanac? Pizza sau paste? Sos de roșii sau sos de smântână? Ceapă sau usturoi? Mentă sau busuioc? Vișine sau fructe de pădure? Mâncarea mamei sau mâncarea bunicii? Bicicletă sau mașină? Facebook sau Instagram? Mihaela Rădulescu sau Andreea Marin?

 

Stai că fac rețeta unei seri perfecte, lipsește ceva de băut și niște muzică J :

 

ciocolată, cafea, fistic aș putea începe așa

ulei de măsline, pește, parmezan, rucola, paste, sos de roșii, usturoi,

mentă, vișine, hai cu niște înghețată peste

mâncarea mamei, că pe a bunicii nu mi-o amintesc,

bicicleta, o iubesc mult, mult, deși merg mai degrabă cu mașina,

facebook

Mihaela Rădulescu forever.

 

Mihaela e cu vreo șase ani mai mare ca mine și, dacă eu m-am angajat la 19 ani în televiziune, ea probabil avea 25. Și era mișto și cu super personalitate, îmi plăcea să dau de ea pe la machiaj sau pe coridoare. La emisiunile alea de pălăvrăgeală, nu rezistam. Mulți ani mai târziu, la o petrecere, eram un grup de femei la taclale și a trecut un chelner cu o băutură pe tavă, s-a împiedicat și a vărsat paharul pe spatele Mihaelei, direct în decolteul amplu al rochiei. Ea a luat niște șervețele i le-a pus în mână și i-a zis bietului bîiat livid: „Acum șterge-mă”. Săracu’… din livid s-a făcut stacojiu spre vânăt. Asta îmi place mie la Mihaela, ca are simțul umorului și îndrăzneală. Și se juca, bine… se juca pentru că putea. De fapt, știi ce? Mie nu mi-a plăcut niciodată o muiere în țara asta mai mult ca Mihaela Rădulescu.

 

Dă-mi un sfat înțelept care chiar să-mi folosească în viață. Dacă ai mai multe, nu te reține.

 

Păi, aș repeta ce am zis mai devreme: Ascultă-ți corpul. Dă-i ce vrea el ca să-i fie bine sau oprește-te atunci când îți transmite că dorește asta. E valabil și pentru suflet. Mai ales pentru suflet.