Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

O bere sub desertul arab

Scris de Vlad Petreanu
day-icon 24 January 2013

 

Acum mai multi ani, aflat in delegatie intr-o tara araba, m-a recunoscut un inginer roman pe strada. Nici n-ar fi fost greu s-atrag atentia, atat de diferit de norma locului, care presupunea kaffia, nu sapca, si macar o disdasa decenta peste blugii si tricoul meu cu imprimeu. Era un petrolist, plecat la munca prin strainataturi inca de pe vremea lui Ceausescu, mutandu-se de colo-colo prin lumea araba dupa un contract mai bun, un expat mai degraba neobisnuit, in vremea aceea, pentru cultura tarii din care veneam amandoi.

 

Am stat un pic de vorba, el curios, eu raspunzand rezumativ intrebarilor lui, nu de alta, dar acasa era un februarie cu totul diferit, iar acum transpiram abundent incercand sa ma adaptez, macar pentru doua zile, la vipia naucitoare a desertului.

 

– Nu vreti sa bem un pahar? m-a intrebat, la un moment dat, facandu-ma sa ridic mirat din sprancene. Eu platesc, a adaugat el, interpretand gresit ezitarea mea.
– Unde sa bem?
– La carciuma, va duc eu, a explicat omul.
– La carciuma? Pai nu e ilegal?
– Nu, nu, unde mergem e perfect legal, aveti incredere!

 

A zambit, provocat de uluirea pe care am afisat-o instantaneu. Alcool, legal, acolo? Dar cum era posibil? Ni se explicasera, la venire, toate regulile ce trebuiau respectate. Interdictia de a detine si consuma alcool era prima pe lista. In avion, venind din tara, fusesem avertizati sa aruncam bautura, daca aveam ceva prin bagaje. Atmosfera apasatoare era completata de multe alte interdictii, unele aproape ridicole. In receptia hotelului, de exemplu, reclamele si pozele din revistele occidentale erau cenzurate cu marker negru, ca sa nu ajunga vreun strop de nuditate indecenta sub privirile drept-credinciosilor.

 

Nici macar in magazine femeile nu erau lasate singure – umblau asa, impachetate in tesaturi negre din cap pana-n picioare, numai in grup, mai multe generatii deodata, ori supravegheate ostentativ de cate un paznic incruntat. In acest context, invitatia expatului roman, “la o carciuma legala”, era irezistibila.

 

Pe la 10 seara, ne-am reintalnit in holul hotelului, unde mai adusesem 3 colegi, mai mult din precautie decat din solidaritate de breasla. Am iesit pe poarta principala, am dat ocol cladirii si, undeva in spate, am ajuns la o usa anonima. Ghidul nostru a deschis-o si impreuna am coborat un etaj, la subsol, unde am intrat, pe o alta usa, in cel mai animat, entuziast, agitat si bine-dispus bar de blues in care intrasem vreodata. Aproape 100 de barbati si femei cantau cat ii tinea gura si aplaudau in ritmul indracit al unei trupe de muzicieni negri ce bubuia de pe scena cover-uri dupa hituri clasice de blues.

 

Peste tot, sticle de bere, pahare butucanoase de whisky, boluri de coniac si sonde cu cocktailuri fistichii.

 

– LEGAL, LEGAL, PENTRU STRAINI! mi-a urlat ghidul in ureche, razand in hohote mute, dupa care a plecat intr-un soi de inot energic, prin multime, spre bar, la vanatoare de bere.

 

Dupa un timp, ne-am retras undeva in spatele incaperii, pe un soi de platforma, de unde puteam urmari spectacolul – pentru ca era un spectacol sa vezi asa o petrecere dezlantuita, intr-atat de improbabila, cu valuri de alcool si muzica americana, chiar sub desertul arab si sub formalismul societatii care inca se mai plimba la ora aceea pe strazi, deasupra noastra.

 

O petrecere incredibila, insa, mai ales pentru ca, desi nu vedeai nicaieri nici kaffia si nici hijaburi, era evident ca doar noi si inca vreo doua trei grupuri de spectatori amuzati eram, de fapt, strainii din carciuma. Restul, drept-credinciosi care-si faceau de cap cu un entuziasm debordand de energie, vesel si zgomotos.

 

 

Am plecat putin dupa miezul noptii, meditand cam tulbure la efectele interdictiilor si la modul in care ele nu fac decat sa creasca pofta si sa invite excesul, ceea ce ar putea deveni realmente periculos, m-am gandit, pentru ca or fi existand ele, carciumi legale pentru straini in desertul arab, dar cum explici tu, arab localnic, o coma alcoolica in acest caz?