Incurajam oamenii sa ia decizii informate despre alcool

Contribuitorii nostri
  • Cabral Ibacka. Cu o cariera in televiziune de peste 15 ani, cu emisiuni acoperind multe zone de interes, de la stiri si emisiuni auto, pana la show-uri de divertisment si talk-show-uri, Cabral are o viziune ampla asupra societatii romanesti.

    Pe cabral.ro, blogul personal dar popular, Cabral isi exprima opiniile si coaguleaza in jurul lui un grup mare de oameni care au aceleasi opinii, asteptari si teluri: schimbarea in mai bine.

    Voluntar convins, Cabral sustine copiii si batranii cu probleme prin asociatia al carei membru fondator ii este, Zambet Si Suflet (www.zss.ro) dar sustine activ si se implica si in activitatile altor ONG-uri (Ovidiu Rom, Hospice Casa Sperantei, Salvati Copiii, etc.).

    Parte a proiectului Despre Alcool inca din faza de constructie, el este si unul dintre motoarele acestei campanii de responsabilizare. Iar contributia lui poate fi gasita aici.

     

  • Cristian Lupsa este editorul Decat o Revista, un trimestrial care publica jurnalism narativ despre lumea in care traim. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea din Bucuresti, iar apoi a facut un master la Missouri School in Journalism, in Statele Unite. Din 2007 a scris si editat pentru mai multe reviste; DoR s-a nascut in aprilie 2009 din dorinta de a avea un spatiu pentru povesti reale bine documentate, bine editate si bine impachetate. Uneori posteaza despre scris pe www.ascrie.org. S-a alaturat proiectului DespreAlcool.ro pentru ca lupta pentru echilibru in fata atator potentiale excese e unul dintre subiectele lui preferate.

  • Dana Rogoz Mamă, soţie, actriţă de film şi televiziune, designer, model, prezentatoare de televiziune şi, nu în ultimul rând, blogger de succes. Dana Rogoz a debutat ca actriţă la vârsta de numai 4 ani, în timpul primului ei turneu, la scurt timp înainte să înceapă să joace la TVR. La 9 ani a jucat în rolul Abramburicăi, care a făcut-o cunoscută în înteaga ţară.

  • Daniela Gheorghe este psiholog specializat in psihologia copilului, expert in domeniul promovarii, protectiei si monitorizarii drepturilor copilului.

    A absolvit Universitatea “Babes-Bolyai”, Facultatea de Psihologie si Stiintele Eucatiei, profilul Psihopedagogie Speciala la Cluj-Napoca, apoi a continuat studiile masterale la aceeasi universitate. Din 2001 incepe colaborarile cu diverse reviste pentru copii si tineri: „Bravo” si „Bravo Girl”, apoi revista „Mami”, „Psihologia azi”, „Parintii”, devenind si psiholog consultant pentru o serie de ziare, jurnale si emisiuni tv si radio.

  • Laura Ene, medic diabetolog şi nutritionist, fondatoare a Cardiometabolic Institute, co-fondatoare a Academiei de Nutriție „Sănătate, Te Iubesc!“, membră a Colegiului Medicilor din România, medic expert în cadrul clinicii KiloStop și coordonatoarea departamentului de diabet și nutriție din cadrul Spitalului de Chirurgie Cardiovasculară Monza din București.

  • Marjan Kukuneshoski, pe scurt Make. Barman, bar manager, bar trainer si consultant cu o experienta de aproape 11 ani in domeniul bartending-ului.
    Originardin Macedonia, a participat la numeroase competitii nationale si internationale de bartending, showmanship, prepararea cafelei, servirea vinurilor si speed service. Desemnat Barmanul anului in 2009, a reprezentat Romania la doua competitii internationale de preparare de cocktailuri. In plus, jurizeaza concursuri de profil si activeaza in Asociatia Barmanilor Profesionisti din Romania.

  • Mihai Găinuşă Binecunoscut realizator şi prezentator român de radio şi televiziune, Mihai Găinuşă a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Jurnalism şi este licenţiat în presa scrisă la Facultatea de Jurnalism. Din 2001 până în 2004 a prezentat emisiunea TV „Cronica Cârcotaşilor” la Prima TV. De asemenea, Mihai Găinuşă a colaborat, ca editorialist, cu publicaţii precum Academia Caţavencu şi ProSport.

  • Am început să lucrez în presă acum 15 ani, aproape din întâmplare, la Iași, la Opinia studențească. Până atunci mă pregătisem să fiu laborant sau inginer, la alegere, în funcție de care dintre diplome mi s-ar fi părut la un moment dat mai interesantă. După o incursiune de câțiva ani în PR, am revenit în zona presei scrise la Maxim, Marie Claire și, acum, la Men’s Health. Ocazie cu care am găsit, în sfârșit, o utilitate lucrurilor pe care le-am învățat la liceul sanitar.

  • Mihai Jurca este blogger de travel, prezentator si realizator TV. Proiectul sau, MihaiJurca.ro, a fost premiat cu titlul de Best Travel Blog la ELLE Blogging Awards 2017. Blogul imbina ponturi de calatorie, impresii si povestiri din cele mai chic locuri ale Europei, precum si trasee care servesc ca sursa de inspiratie pentru o vacanta in stil mare.

  • Doctor in sociologie inca din 1974, activ in numeroase alte domenii de specializare generala precum cercetarea calitativa in sociologie, opinia publica, psihosociologia, identitatea culturala, comunicarea nonverbala,  sociologul Septimiu Chelcea  face o analiza detaliata a profilului tinerei generatii din Romania zilelor noastre, cu un studiu de caz pertinent axat pe modul in care este perceput controlul de catre tineri cand vine vorba de consumul de alcool.

  • Dr. Serban Damian este absolvent al Facultatii de Medicina Generala din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti.

    Este nutritionist sportiv – si-a facut specializarea in acest domeniu intr-un program international organizat de catre Comitetul Olimpic International, dedicat medicilor, si condus de catre specialisti in nutritie din cele mai mari universitati ale lumii.

    A publicat doua carti de specialitate: Stretching, secretul flexibilitatii si Superfit. Esentialul in fitness si culturism.

    Este colaborator permanent al catorva publicatii si emisiuni de specialitate.

    In cadrul Centrului de nutritie Superfit, Dr. Serban Damian acorda consultanta nutritionala (scadere/crestere in greutate, ameliorarea performantelor sportive, recomandarea suplimentelor nutritive) si de antrenament, atat publicului larg, cat si companiilor private, sportivilor de performanta, echipelor sportive. (www.superfit.ro)

    Este alergator de maraton si presedintele Ro Club Maraton, cel mai mare club al alergatorilor amatori din Romania.

    Din 2007 scrie pe blogul www.nutritionist.info.ro

  • Shurubel Andrei Lăcătuş, zis şi Shurubel, face tot ce-i stă în putere să se facă auzit. Dimineţa radio, seara TV şi în timpul liber video blogging. Om de marketing şi glumeţ de succes, are un serial comic şi super popular numit 10lucruri, prezintă matinalul de la Radio 21, iar în weekend apare pe micile ecrane ca prezentator al emisiunii UTOPS, la UTV.

  • Simona Tache jurnalist, scenarist, femeie, prietenă, fiică, soră, soție, vecină,cetățean. Și soră medicală, pentru că, înainte de Facultatea de Litere,a absolvit Liceul Sanitar. A scris în publicații ca Tabu, Dilema, Playboy, Maxim, Cotidianul, Academia Cațavencu, Cațavencii, Unica, iar, în unele dintre ele, încă mai scrie. Mai scrie scenarii pentru televiziune și are un blog, simonatache.ro, pe care intră zilnic câteva mii de oameni, ca să zâmbească sau chiar să râdă de-a binelea.

  • Viorel Copolovici s-a pregatit toata scoala si tot liceul sa devina actor pentru ca el insusi si toti cei din jur erau convinsi ca asta e menirea lui. Asa ca a urmat o facultate de presa, Scoala Superioara de Jurnalistica, exact pentru a-si da seama ca drumul lui normal era in Marketing, pe care l-a practicat sub aproape toate declinarile lui vreme de vreo doisprezece ani. Intre timp a lucrat si pe un vas de croaziera, a produs si o emisiune la Realitatea TV sau a consiliat candidati in patru campanii electorale diferite. Toate astea, pentru a-si da seama ca misiunea lui e, de fapt, in bucatarie, careia i s-a dedicat exclusiv de mai bine de patru ani. Din aprilie 2010 până la sfârşitul anului trecut s-a ocupat  de propriul restaurant din Bucuresti, “Kopel’s”. Între timp s-a mutat în Brazilia, unde continuă să gătească şi să scrie despre asta şi nu numai.

  • Sunt jurnalist din 1990. Asta mi-am dorit să fac dintotdeauna şi fac asta (deja!) de peste 20 de ani – jurnalism, la ziare, la televiziuni, la radio, mai bine sau mai rău. M-a ferit Dumnezeu, dar şi educaţia de-acasă, să-mi ia celebritatea minţile. În televiziune, e o boală profesională comună. Ca jurnalist, prefer postura clasică, de observator, celei “moderne”, de vedetă. Sunt un demodat.

    În rest, unii spun despre mine că sunt un tip cu bun simţ (şi adaugă: “deci un inadaptat”). Uneori, când văd la ce ar trebui să mă “adaptez”, mă felicit pentru încăpăţânarea de fi a refuzat atâtea “oportunităţi” care au fluturat în jurul meu.

Parcul

Scris de Mihai Gainusa
day-icon 5 July 2016

Intram de obicei dimineața la 6, prin partea de sud-est a parcului, exact când cei doi soți, îmbrăcați în treninguri de fâș ieșeau gâfâind și încetinind pasul. Apoi mă intersectam cu un tip mai în vârstă, cu ochelari și o servietă veche din piele maro, îmbrăcat într-o cămașă albă, cu blugi antici spălăciți și, ultima oară încălțat cu sandale peste ciorapi albi. Continuam pe aleea din pietriș și, la vreo 50 de metri în stânga, o femeie între două vîrste arunca o minge de tenis unui câine-lup neobosit. Uneori era însoțită de o doamnă mai micuță, cu un câine tomberonez cuminte. Apoi ieșeam din nou în aleea asfaltată și, lângă chioșcul alimentar, paznicul îmbrăcat in uniforma șifonată, de culoare insuportabil de cărămizie, fărâmița pâine peste un stol de porumbei hămesiți.

 

Trecea pe lângă mine un biciclist cu o cutie legată în spatele șeii și fără nicio lumină de semnalizare, fără măcar un ochi de pisică. Mă gândeam mereu că dacă lipsește într-o dimineață, sigur e la spital. Uneori era și un tip care făcea jogging și care mă saluta cordial, de parcă ne cunoșteam de o viață. În dimineața aceea însă nu apăruse, dar mă pregăteam să ies din parc lângă stația de metrou, exact în spatele bătrînului croitor care avea un mic magazin peste drum. Era îmbrăcat mereu la patru ace, cu cravată și, când treceam uneori prin fața vitrinei, îl vedeam cum își așează ordonat sacoul pe spătarul scaunului din spatele tejghelei. Mai erau în parc, la 6 dimineața doar câteva ciori gri, care-și disputau croncănind dudele căzute pe jos  și o blondă spălăcită pe care n-o mai văzusem, și care-și aprinsese o țigară la ieșirea din metrou.

 

Apoi am vrut să ies și m-am trezit din nou intrând în parc, pe lângă cei doi soți care-și fâșâiau la unison treningurile.

 

M-am oprit dezorientat la intrarea din sud-est. Cei doi ieșiseră și se îndreptau liniștiți spre intersecția unde două mașini de gunoi așteptau la semafor. Nu-mi dădeam seama dacă era un deja-vu sau, din neatenție, furat de gânduri m-am întors la intrare. Dar era trecut de 6 și 20, deci trecusem deja prin parc. Omul cu sandale apăru și el, și se opri nehotărât, uitându-se ciudat la mine.
Am trecut pe lângă el, am intrat pe aleea de pietriș, iar femeile cu câinii se calmaseră din aruncat mingile și păreau nedumerite. Am accelerat pasul, speriind porumbeii paznicului. Nu i-am aruncat nicio privire, biciclistul m-a evitat în ultima clipă, și aproape l-am ajuns din spate pe croitorul care ieșea pe intrarea din nord-vest, trecând pe lângă blonda care-și aprindea țigara. Am facut un pas peste limita parcului și m-am trezit din nou la intrarea din sud-est, cu soții în fâș trecând pe lângă mine. Era 6 și 30, dar soarele încă nu urcase peste blocurile din marginea parcului.
Așa cum ar fi fost normal.

 

Apoi m-a abordat tipul cu sandale și ciorapi. Părea în pragul unui preinfarct. N-am știut să-i explic de ce se trezise a treia oară lângă intrarea din sud-est. Era intrarea mea, dar era ieșirea lui. Și nu reușea să iasă. M-am îndreptat spre femeile cu câinii, călcând iarba udă. Nici ele nu înțelegeau de ce mă văd a treia oară trecând pe lângă ele. Pe la 7 fără cinci, după cum arăta ceasul, ni s-a alăturat și paznicul, căruia nu-i mai venea schimbul. Biciclistul cu cutia venea nehotărât spre noi. Vedeam lângă ieșirea de la metrou silueta blondei care se holba la țigara neaprinsă.
La 8 și 20 încercasem deja de încă două ori să ies din parc și mă trezeam invariabil la intrarea din sud-est, trecând pe lângă treningurile care scăpau mereu din capcana parcului. La prânz  soarele nu urcase peste coama blocurilor și noi spărgeam chioșcul, ca să căutăm ceva de mâncare. După amiază câinii începuseră să vâneze porumbeii dezorientați. Seara stăteam întins pe iarbă lângă domnul cu sandale și, la a treia bere din chioșcul devastat, mi-am făcut curaj să-i spun să renunțe ori la sandale, ori la ciorapii albi. Am adormit pe o bancă, pe la 1 noaptea, în lumina dimineții.
Mai era un chioșc cu bere în partea cealaltă a parcului, dar hotărâsem să-l păstram pentru seara dimineții următoare…